Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Mihai Eminescu

    Cărţile

    Shakespeare! adesea te gândesc cu jale,
    Prieten blând al sufletului meu;
    Izvorul plin al cânturilor tale
    Îmi sare-n gând şi le repet mereu.
    Atât de crud eşti tu, ş-atât de moale,
    Furtună-i azi şi linu-i glasul tău;
    Ca Dumnezeu te-arăţi în mii de feţe
    Şi-nveţi un ev cum poate să te-nveţe.

    De-aş fi trăit când tu trăiai, pe tine
    Te-aş fi iubit atât — cât te iubesc?
    Căci tot ce simt, de este rău sau bine,
    — Destul că simt — tot ţie-ţi mulţumesc.
    Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,
    M-ai învăţat ca lumea s-o citesc,
    Greşind cu tine chiar, iubesc greşala:
    S-aduc cu tine mi-este toată fala.

    Cu tine da... căci eu am trei izvoară
    Din care toată mintea mi-o culeg:
    Cu-a ta zâmbire, dulce, lină, clară
    A lumii visuri eu ca flori le leg;
    Mai am pe-un înţelept... cu-acela iară
    Problema morţii lumii o dezleg;
    Ş-apoi mai am cu totul pentru mine
    Un alt maestru, care viu mă ţine...

    Dar despre-acela, ah, nici vorbă nu e.
    El e modest şi totuşi foarte mare.
    Să tacă el, să doarmă ori să-mi spuie
    La nebunii — tot înţelept îmi pare.
    Şi vezi, pe-acesta nu-l spun nimănuie.
    Nici el nu vrea să-l ştie orişicare,
    Căci el vrea numai să-mi adoarmă-n braţă
    Şi decât tine mult mai mult mă-nvaţă!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA