Mihai Eminescu

Cereţi cânturi de iubire

Cereţi cânturi de iubire:
Niciodată n-am iubit —
Vesel cânt de fericire?
Fost-am eu doar fericit?

Nu, de când eu sunt în lume
Nimeni, nimeni pe pământ
N-a zâmbit l-a mele glume,
N- ascultat al meu cuvânt.

Nu, de când eu sunt pe lume,
Fericirea n-am băut;
De râdeam cu veselie,
Eu în veci m-am prefăcut.

Am întors apoi cojocul
Când iubirii mi -s-ofereau;
Le-am fugit — şi râsul, jocul,
Cu mândrie le-am respins.

Plin de nevinovăţie
În aceia tineri ani,
Eu primeam cu bucurie
Tot ce s-ar fi oferit.

Astăzi ea mă înconjoară,
Astăzi eu blestăm şi fug.
A mea inimă fecioară
N-a primit—Azi nu voi jug.

Ah, odat orice femeie
Mie-un înger se părea,
Pe-orişicare-aş fi iubit-o,
Ce primea iubirea mea.

Dar vai! cine-o să se uite
La copilul cel ciudat
Cu-a lui plete lungi zburlite
Şi cu ochiul turburat?

Aveam spirit—dar prea fine
Păreau glumele-mi la proşti.
Cei bătrâni credeau că anii
Le da drept să nu m-asculte.

Astăzi, voi, femei, iubire
Mi-oferiţi—azi n-o voi eu.
Azi bătrâni cer aprobarea-mi,
Vor s-asculte sfatul meu.

Dară astăzi cu mândrie
Eu nu voi să le răspund.
Ah! vor şti ei vreodată
Câte lacrimi eu am plâns?