Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Mihai Eminescu

    Floare albastră

    — "Iar te-ai cufundat în stele
    Şi în nori şi-n ceruri nalte?
    De nu m-ai uita încalte,
    Sufletul vieţii mele.

    În zadar râuri în soare
    Grămădeşti-n a ta gândire
    Şi câmpiile Asire
    Şi întunecata mare;

    Piramidele-nvechite
    Urcă-n cer vârful lor mare —
    Nu căta în depărtare
    Fericirea ta, iubite!"

    Astfel zise mititica,
    Dulce netezindu-mi părul.
    Ah! ea spuse adevărul;
    Eu am râs, n-am zis nimica.

    — "Hai în codrul cu verdeaţă,
    Und-isvoare plâng în vale,
    Stânca stă să se prăvale
    În prăpastia măreaţă.

    Acolo-n ochiu de pădure,
    Lângă trestia cea lină
    Şi sub bolta cea senină
    Vom şedea în foi de mure.

    Şi mi-i spune-atunci poveşti
    Şi minciuni cu-a ta guriţă,
    Eu pe-un fir de romaniţă
    Voi cerca de mă iubeşti.

    Şi de-a soarelui căldură
    Voi fi roşie ca mărul,
    Mi-oi desface de-aur părul,
    Să-ţi astup cu dânsul gura.

    De mi-i da o sărutare,
    Nime-n lume n-a s-o ştie,
    Căci va fi sub pălărie —
    Ş-apoi cine treabă are!

    Când prin crengi s-a fi ivit
    Luna-n noaptea cea de vară,
    Mi-i ţine de subsuoară,
    Te-oi ţine de după gât.

    Pe cărare-n bolţi de frunze,
    Apucând spre sat în vale,
    Ne-om da sărutări pe cale,
    Dulci ca florile ascunse.

    Şi sosind l-al porţii prag,
    Vom vorbi-n întunecime;
    Grija noastră n-aib-o nime,
    Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?"

    Înc-o gură — şi dispare...
    Ca un stâlp eu stam în lună!
    Ce frumoasă, ce nebună
    E albastra-mi, dulce floare!

    .................................

    Şi te-ai dus, dulce minune,
    Ş-a murit iubirea noastră —
    Floare-albastră! floare-albastră!...
    Totuşi este trist în lume!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA