Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Mihai Eminescu

    La Bucovina

    N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,
    Geniu-ţi romantic, munţii în lumină,
    Văile în flori,
    Rîuri resăltînde printre stînce nante,
    Apele lucinde-n dalbe diamante
    Peste cîmpii-n zori.

    Ale sorţii mele plîngeri şi surîse,
    Îngînate-n cînturi, îngînate-n vise
    Tainic şi uşor,
    Toate-mi trec prin gîndu-mi, trec pe dinainte,
    Inima mi-o fură şi cu dulci cuvinte
    Îmi şoptesc de dor.

    Numai lîngă sînu-ţi geniile rele,
    Care îmi descîntă firul vieţii mele,
    Parcă dormita;
    Mă lăsară-n pace, ca să cînt în lume,
    Să-mi visez o soartă mîndră de-al meu nume
    Şi de steaua mea.

    Cînd pe bolta brună tremură Selene,
    Cu un pas melodic, cu un pas alene
    Lin în calea sa,
    Eol pe-a sa arpă blînd răsunătoare
    Cînt-a nopţii dulce, mistică cîntare,
    Cînt din Valhala.

    Atunci ca şi silful, ce n-adoarme-n pace,
    Inima îmi bate, bate, şi nu tace,
    Tremură uşor,
    În fantazii mîndre ea îşi face cale,
    Peste munţi cu codri, peste deal şi vale
    Mînă al ei dor.

    Mînă doru-i tainic colo, înspre tine,
    Ochiul îmi sclipeşte, genele-mi sunt pline,
    Inima mi-i grea;
    Astfel, totdeauna cînd gîndesc la tine,
    Sufletul mi-apasă nouri de suspine,
    Bucovina mea!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA