Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Mihai Eminescu

    La moartea lui Eliade

    Tăceţi! Cearta amuţească. — E-o oră grea şi mare
    Aripele ei negre în ceruri se întind
    Astfel lumea-amuţeşte la-ntunecări solare.
    Astfel marea-amuţeşte, vulcane când s-aprind
    Când prin a vieţii visuri — oştiri de nori — apare
    A morţii umbră slabă cu coasa de argint.
    Tăceţi! Cum tace-n spaimă a Nordului popor
    Când evul asfinţeşte şi dumnezeii mor.

    Aduceţi-vă aminte de-acele nalte poze
    De frunţile-n lumină a vechilor profeţi
    Pe un pustiu de piatră, pe cer d-azur şi roze
    Trecu un stâlp de flacări ce lumina măreţ
    Şi-n fruntea unui popol pierdut în chin — e Mose
    Şi sufletul lui mare, adânc şi îndrăzneţ
    Prevede că în sânul pierdutului popor
    E viitorul lumei ş-al ei mântuitor.

    El n-a văzut pământul promisiei divine,
    Viaţa lui se stinse în munţii slabi şi suri
    Corpul i-l poartă-ntregul pustiu fără de fine
    O ginte-ntreagă poartă a lui învăţături
    Ca-nmormântată-n secoli, cenuşa lui rămâne
    Dar spiritu-i sfăramă înalţii, vechii muri
    De Iericho — şi-n gându-i şi-n biblia lui scrisă
    Viaţa-ntreagă mare unui popor e-nchisă.

    Astfel în noaptea noastră pierdută şi amară
    Un glas de deşteptare adânc a răsunat
    O stea a rupt puternic eclipsa cea solară,
    Un stâlp pin chinuire un drum ne-a arătat
    O arpă de aramă cu coarda temerară
    Trezi-n sufletul nostru simţire de bărbat
    Ca glasul Providenţei din stinsele decade,
    Astfel s-auzi glasu-ţi, bătrâne Eliade!

    O, limba lui! Îmi pare c-aud cum ea răsună
    În aspra ei mânie, zidind nor peste nor,
    Din ştearsa, nenţeleasa a istoriei rună
    A descifrat al ginţii puternic viitor.
    El trece peste timpuri pe valuri cum furtuna,
    Valuri cari în ceartă se scutură şi mor.
    Os magna sonaturum! Idei c-ale lui Crist
    În limba inspirată unui Evanghelist.

    Inima lui cea mare menită fu de soartă
    Să nască-ntr-un timp rece, căzut, degenerat
    Dacă în fundul negru, adânc din marea moartă
    Cu-ape de plumb, cu valuri greoaie-n a ei pat
    Vulcan puternic, care cutremur în el poartă
    Cu razele-i de flacări ar fi acufundat
    Pân-ce deodată mândre, gândirile-i irump
    Pin undele greoaie, pin apele de plumb.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA