Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Mihai Eminescu

    La moartea principelui Ştirbey

    Turnurile mişcă-n doliu a lor inimi de aramă
    Şi un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini,
    Cu cîntarea-i plîngătoare lumea mişcă, lumea cheamă,
    Precum mişcă vîntu-n cîntec faţa mării de senin.

    Şi cu ochiul plin de lacrimi naţiunea cea română,
    Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurînd,
    Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină
    Şi aude-n cer un tunet şi un gemet pe pămînt...

    A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde,
    Totul tace, căci durerea este mută ca un gînd,
    Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde,
    Decît cursu-acelui astru ce se sparge p-un mormînt.

    Cine-i acvila ce cade? Cine-i stînca ce se sfarmă?
    Cine-i leul ce închide cu durere ochii săi?
    Cine-i tunetul ce moare umplînd lumea de alarmă?...
    — Este domnul României: Barbu Dimitrie Ştirbey!...




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA