Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Mihai Eminescu

    La o artistă

    Ca a nopţii poezie,
    Cu-ntunericul talar,
    Cînd se-mbină, se-mlădie
    C-un glas tainic, lin, amar,
    Tu cîntare întrupată
    De-al aplauzelor flor,
    Apărînd divinizată,
    Răpişi sufletu-mi în dor.

    Ca zefirii ce adie
    Cînturi dulci ca un fior,
    Cînd prin flori de iasomie
    Îşi sting sufletele lor,
    Astfel notele murinde,
    Blînde, palide, încet,
    Zbor sub mîna-ţi tremurîndă,
    Ca dulci gînduri de poet.

    Sau ca lira sfărîmată
    Ce răsgeme-ngrozitor
    Cînd o mînă îngheţată
    Rumpe coardele-n fior,
    Astfel mîna-ţi tremurîndă
    Bate-un cîntec mort şi viu.
    Ca furtuna descrescîndă
    Care muge a pustiu.

    Eşti tu nota rătăcită
    Din cîntarea sferelor,
    Ce eternă, nefinită
    Îngerii o cîntă-n cor?
    Eşti fiinţa-armonioasă
    Ce-o gîndi un serafin,
    Cînd pe lira-i tînguioasă
    Mîna cîntecul divin?

    Ah, ca visul ce se-mbină
    Palid, lin, încetişor,
    Cu o rază de lumină
    Ce-arde geana ochilor;
    Tu cîntare întrupată!
    De-al aplauzelor flor
    Dispărînd divinizată,
    Răpişi sufletu-mi în dor.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA