Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Mihai Eminescu

    Lacul

    Lacul codrilor albastru
    Nuferi galbeni îl încarcă;
    Tresărind în cercuri albe
    El cutremură o barcă.

    Şi eu trec de-a lung de maluri,
    Parc-ascult şi parc-aştept
    Ea din trestii să răsară
    Şi să-mi cadă lin pe piept;

    Să sărim în luntrea mică,
    Îngânaţi de glas de ape,
    Şi să scap din mână cârma,
    Şi lopeţile să-mi scape;

    Să plutim cuprinşi de farmec
    Sub lumina blândei lune —
    Vântu-n trestii lin foşnească,
    Undoioasa apă sune!

    Dar nu vine... Singuratic
    În zadar suspin şi sufăr
    Lângă lacul cel albastru
    Încărcat cu flori de nufăr.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA