Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Mihai Eminescu

    Printre stânci de piatră seacă

    Pintre stânci de piatră seacă,
    Auzi plâns de cucuvai,
    Ţipând noaptea tristu-i vai!
    Când în nouri se îneacă
    Chipul lunii cel bălai.

    Vraja trece peste lume,
    Vraja... cântec amorţit,
    Ca un vis îngălbenit,
    Pe-a ei buze vineţi spume,
    Capu-i alb e ameţit.

    Fuge, trece, fuge, zboară,
    Buza-i tremură spumând,
    Ochii-i joacă schinteind,
    Sub nebuna ei cântare
    Lumea doarme în descânt.

    Este daina cea nebună,
    Care cântă noaptea-n crâng,
    Pe când stelele se sting,
    Pe când frunzele-abia sună,
    Pe când apele-abia plâng.

    Vezi cum luna îngheţată,
    Dintr-al nourilor hău,
    Trece ca şi visul greu —
    Sună-n noaptea descântată
    Cântul trist din ceasul rău.

    Şi bătrâna moarte toarce
    Gândul ei în nefinit:
    Zilele din vine-ţi stoarce
    Şi când capu-ţi se întoarce,
    Bagi de seamă c-ai trăit.


    1867




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA