Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Mihai Eminescu

    Traduceri şi adaptări

    Dulce cu corp de omăt înecat în păru-i de aur,
    Venera zace murind cine o va moşteni?
    Ah, în două părţi dopotrivă-mpărţi bogăţia-i
    Ţie: frumseţe ş-amor; mie: durere şi dor.

    Ce cumplit este amorul, deşi dulce aparent.
    Un tiran, care nu varsă decât sânge inocent.

    Pallas în Lacedemon văzu pe Venera armată:
    Aide acum să luptăm, judice Paride-acum.
    Venera însă răspunse: Armată mă-nfrunţi temerară?
    Eu, pe când te-am învins, ştii cum că goală eram.

    Cum poţi s-omori un colibri, diamant frumos de aer?
    Nu e frumos şi strălucit, n-ai milă de-a lui vaier?
    De ce mai flutură şi el sclipind o aripă luxoasă?
    Natura mea, amicul meu, e ternă, serioasă.

    Anii fug cu ei viaţa cu ea totul.
    Azi suntem, iară mâne cinis et umbra;
    Să-ncununăm a plăcerilor dulci trecătoare
    Cupă de aur.

    Cine-a făcut din trestii mai întâi şi-ntâi un fluier
    Şi a săpat întâiul verset într-o coajă de copac,
    De pe umbră pe părete zugrăvi întâia oară
    O icoană. Nu; amorul nu mai e atât de grabnic.
    Iară mintea e înceată.


    1874




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA