| Editura Global Info / Literatură |
Mihail Kogalniceanu
Noul acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu
Înainte cuvântare
Mare nedreptate se poate face a lăsa în tăcere pomenirea faptelor care cinevaşi în viaţă au săvârşit; iară cât pentru a lor calităţi, ori în ce parte fie, aceasta nu rămâne îndoială că acea persoană nu va putea iubi o laudă potrivită cu urmarea sa, că, precum a iubit a face, va iubi şi aplauza lucrărilor sale. Asemene dreaptă judecată singur Hs. ne-o propune în două ziceri; cea intâi: "Cu ce măsură vă vor măsura, măsuraţi şi voi lor" şi a doua: "Vor învie cei ce au făcut bine întru moştenirea fericirii; iară cei ce au făcut rele, întru osânda vecinică". Apoi cu cât mai vârtos noi, oameni fiind, să nu păzim o aşa sfântă dreptate? Eu, nefiind îngrijit despre aceasta, fără mustrare am alcătuit următorul Acatist, întru cinstea celui ce a vroit a se face vrednic unei asemene cuvântări.
Începutul facem cu zicerea:"Doamne, răsplăteşte".
ACATIST
Icosul 1
Învingerile cele adese către pierzare vestindu-ţi-se prin Îngerul cel purtătoriu de nedreptate şi gata fiind în tot ceasul a le primi, nu te-a mustrat nici o datorie să nu întinzi crimele pe soarta compatrioţilor tăi; pentru aceasta după vrednicie auzi de la noi unele ca aceste:
Bucură-te, zid în care se sprijinesc relele nenorociţilor!
Bucură-te, liman în care se oploşesc relele dureri ale osândiţilor!
Bucură-te, Maică din care izvorăsc păraile cele otrăvitoare!
Bucură-te, inimă care porţi lăcomie de prisos!
Bucură-te, suflet purure însetat de strâmbătăţiri!
Bucură-te, minte totdeauna neabătută spre obşteasca fericire!
Bucură-te, electricitate care înrâurezi fără-de-legile amploiaţilor!
Bucură-te, machină care prefaci minciuna în adevăr!
Bucură-te, luceafăr ce întuneci lumina folosinţei!
Bucură-te, mare făcătorule de rele!
Condacul I
Niciodată mai bine decât în parte-ţi n-ai cugetat, şi nici ai gândit a te face priitoriu obştescului bine, ca prin aceasta să-ţi câştigi buna laudă a postului în care soarta te-a aruncat; deci a rămas numai un singur mijloc, lui Dumnezeu să strigăm Aleluia!
Icosul 2
Mai înainte de întronare, abătându-ţi cugetul către cele de faţă propăşiri a feluritelor osândiri şi ca pe Iuda favorizându-te norocul a te face vânzătoriu fericirii compatrioţilor tăi, gata suntem şi noi spre mulţumire a-ţi zice unele ca aceste:
Bucură-te, cela ce ţi-ai înălţat numele spre obşteasca ocară!
Bucură-te, cela ce primeşti hula drept cinste!
Bucură-te, cela ce-ţi speli caracterul cu sângele celor săraci!
Bucură-te, cela ce amara cuvântare a norodului o bei cu plăcere ca pe un nectar!
Bucură-te, că, împietrit de iubire de argint fiind, nici o defăimare nu simţeşti!
Bucură-te, că nici o hulă a meritului nu te abate de la urâtele tale fapte!
Bucură-te, haos neputut a să împle cu toate averile poporului!
Bucură-te, ghevghir încăpător a jăcuirilor!
Bucură-te, cămară în care lucrurile răpite se păstrează!
Bucură-te, lăcată care încui poarta norocirii noastre!
Bucură-te, pecete pe care este scrisă litera mârşăviei!
Bucură-te, mare făcătorule de rele!
Condacul II
Cine va putea cuprinde sub poala hulei toată demoralizaţia ta, că, oricât ne vom sili în faptă şi în izbândă, totuşi nu cumpăneşte pe cât meritul cere căzuta răsplătire a călcărilor datoriei tale. Deci, dară, lăsându-te în judecata Creatorului, strigăm cu umilinţă lui Dumnezeu Aleluia!
Icosul 3
De vom lăsa în părăsire acele ce-ţi vădesc urmările mârşăviei tale, vom fi cu dreptul mai mârşavi şi mai necunoscători a celor ce ne fac rău sau bine, deci, pentru ca în viitorime şezătorii pe scaunul tău să se ferească de a se face şi ei părtaşi acestei cuvântări, strigăm cu însetare:
Bucură-te, cauză al cărei efect stinge bucuria muncitorilor de pământ!
Bucură-te, mană ce îndestulezi cu amărăciune pe cei atârnaţi de tine!
Bucură-te, gata despărţitoriu dreptăţii celor slabi!
Bucură-te, cela ce laşi în necazuri pe cei despoiaţi!
Bucură-te, că fără milă priveşti pe acei ce i-ai împlântat în durere!
Bucură-te, că nici un ceas nu te-a lăsat cugetul a te face apărător drepturilor fraţilor tăi!
Bucură-te, cela ce ai mutat soarta celor din codri în palaturi înalte!
Bucură-te, că instrucţiile tale sunt mai vătămătoare decât săbiile hoţilor!
Bucură-te, cela ce ne-ai aşezat obşteasca nevoie!
Bucură-te, că ne-ai stins siguranţa avutului, cinstei şi a vieţii noastre!
Bucură-te, mare făcătorule de rele!
Condacul III
Întru ce vom mai fi nădăjduindu-ne, când în toată ziua îţi aduci o nouă izvodire de rău şi, în loc de a te preface, mai mult te înţeleneşti întru fără-de-legi; agiungă acum intâmplările şi vie vremea a ne face şi pe noi învingători, ca să strigăm lui Dumnezeu Aleluia!
Icosul 4
De-ai simţi cât este de frumoasă lauda gubernatorilor celor buni şi de-ai cunoaşte iarăşi cât de înjositoare este a celor răi, poate că fără îndoială ai protimisi să-ţi iei mai strălucitoare urmări. Însă pentru că însătoşirea iubirii de avere ţi-a ponegrit moralitatea şi cu greu este a ţi se spăla rugina lăcomiei, primeşte fără drept de imputare unele ca aceste:
Bucură-te, învechitule în fapte rele!
Bucură-te în răpire fără mustrare, întinatule!
Bucură-te, pizmuitorul acelor ce caută adevărul!
Bucură-te, cela ce te măguleşti cu falsele bune-cuvântări a linguşitorilor!
Bucură-te, cela ce te legeni în leagănul celor de o sistemă cu tine!
Bucură-te, că nu suferi în cuprinsul stăpânirii tale pe acei iubitori de dreptate!
Bucură-te, izgonitorule a celor ce-ţi descriu vredniciile fără minciună!
Bucură-te, cela ce îmbraci magarii în porfiră, iară pe oameni în harare!
Bucură-te, cela ce legi la gâtul porcilor cinstiri şi la al drepţilor lanţuri de fier!
Bucură-te, cela ce întruneşti în caracterul tău obiceiurile cele mai mârşave de la nord şi miazăzi!
Bucură-te, mare făcătorule de rele!
Condacul IV
Nicicum osăbindu-te de dobitoacele care se îngrijesc numai pentru îndestularea pântecelui şi sărac de fapte bune fiind, ce te putem numi mai mult decât un necunoscător a insuşi dreptului şi însărcinării tale; deci, ca asupra unui nevrednic spre bune urmări, strigăm lui Dumnezeu Aleluia!
Icosul 5
Şi ce este mai preţios decât lauda guvernatorului şi decât a simţi cinevaşi dulceaţa bunei cuvântări a norodului, căci toate alte fericiri cu moartea odat' se ruinesc, iară acest Templu înalt în veci rămâne neşters de pe buzele urmaşilor veacurilor viitoare; însă, tu mai mult decât lăcomia neestimând alta, nu tăcem spre plăcere-ţi a striga:
Bucură-te, cela ce sameni chibzuiri spre scurgerea pungilor de monetă, fără de ruşine!
Bucură-te, mare ce mistuieşti averile călătorilor pe dânsa!
Bucură-te, soare care usuci îndemânările săracilor!
Bucură-te, furtună care sfărâmi nădejdea fericirii noastre!
Bucură-te, magnet care tragi strânsurile de prin cele mai tainice locuri!
Bucură-te, cela ce te faci proprietariu pe pământurile cele străine de neamul tau!
Bucură-te, iconomule fără de voie a agonisirilor omeneşti!
Bucură-te, idee spre jăcuire abătută!
Bucură-te, cela ce în cuget trebuie să te tăvălesti ca râmătorul în tină!
Bucură-te, rădăcină ce ai odrăslit ramurile ticăloşiei!
Bucură-te, că prin sateliţii tăi ţi-ai însuşit drepturi fără de lege!
Bucură-te, mare făcătorule de rele!
Condacul V
Întrucât ţi-au lipsit persoane a te face vrăjmaş înaintirei împilatului cotun, ai dat prilej celor de o aplicaţie cu tine a îndeplini ticăloşia soartei cei mai înainte menite; deci, spre izbăvirea noastră, strigăm lui Dumnezeu Aleluia!
Icosul 6
Spre mai mult a spori rodurile neomeniei tale şi mai cu înlesnire a te sui pe treapta strâmbătăţirii, tras-ai întru ajutorul tău pe acei ce i-ai deprins să fie vrednici sprijinitori osânditoarelor tale abuzuri; pentru aceasta împreună cu dânşii primeşte a auzi:
Bucură-te, munte ce umbreşti pe cei făcători de rele prin politii!
Bucură-te, Duh ce însufleţezi mărinima acelor tâlhari!
Bucură-te, vreme ce încurajariseşti aplecările jefuitorilor!
Bucură-te, negură ce întuneci adevărul!
Bucură-te, armă ce înfricoşezi pân' şi deşteptarea celor deprinşi a răbda!
Bucură-te, lopată care vânturi tânguirile ca pleava!
Bucură-te, lipitoare ce sugi sângele fericirii norodului!
Bucură-te, credinciosule întru neschimbare de aceea ce ai apucat!
Bucură-te, cela ce mituirile le-ai sfinţit astăzi ca o jertfă binepriimită.
Bucură-te, piatră care nu te ciopleşte nici un fel de rezon!
Bucură-te, osândă trimisă pentru păcatele noastre!
Bucură-te, mare făcătorule de rele!
Condacul VI
Toate cu vremea îşi iau schimbare, iară voi cei ruginiţi în vicleşuguri nu vă mai prefaceţi. Urmaşi aţi fost totdeauna crimelor strămoşeşti şi întru răutăţi vă veţi săvârşi. Nici lumii bine nu v-aţi deprins a face, nici lui Dumnezeu cu inimă curată a cânta Aleluia!
Icosul 7
De-ai fi pogorâtor din neamul lui Iuda vânzătorul, totuşi în urmă te-ai fi căit de urmarea cea mai crudă decât a lui, căci acela a vândut pe Hs., ce a fost omorât pentru adevăr; iară tu ai ucis pe singurul adevăr. Şi cine din voi s-a arătat mai vrednic spre a căpăta răsplata cunoaşte singur şi primeşte de la noi astfeliu de urări:
Bucură-te, cela care domneşti între sfetnicii care pricinuiesc cangrena Naţiei!
Bucură-te, care iscăleşti drăceştile socotinţe!
Bucură-te, şef care povăţuieşti banda călcătorilor de lege!
Bucură-te, masă care ospătezi pomenitele nesăţioase fiare!
Bucură-te, hrană ce însetoşezi acei câini muşcători!
Bucură-te, blândeţe care zâmbeşti cu plăcere linguşitorilor!
Bucură-te, magazin în care se speculariseşte soarta publicului celui osândit!
Bucură-te, foc care mistuieşte osândirile vinovaţilor!
Bucură-te, molie ce nimicniceşte lucrările sfintei pravile!
Bucură-te, cela ce vinzi drepturile fraţilor la izgoniţii de prin alte ţări străine!
Bucură-te, cela ce ţi-ai uitat datoriile ce ai către noi!
Bucură-te, nevrednicule de bune fapte!
Bucură-te, mare făcătorule de rele!
Condacul VII
De-ai purta şi în inimă-ţi sentimentul Marcei, care ţi l-ai intitluit, totuşi n-ai rămâne în defăimarea care astăzi urmarea ta ţi-au scris; pentru aceea nu te vei scuti de răspunderea răsplătitoare, măgulindute că şi tu strigi lui Dumnezeu Aleluia!
Icosul 8
Nu vei putea sub nici o închipuire a-ţi găsi siguranţie împotriva răspunderii, care eşti datoriu, şi, dacă tot aceste întâmplări te vor favorisi şi în viaţă nu-ţi va veni răsplătire, urmaşii tăi tot vor fi nescutiţi de dreapta judecată, a căreia hotărâre s-a încheiat în judecata adevărului, spre nădejdea celor ce strigă:
Bucură-te, cela ce ne-ai înstrăinat de dreptele moşteniri a suitorilor noştri!
Bucură-te, cela ce ne-ai făcut săraci de drepturile câştigate cu sângele strămoşilor noştri!
Bucură-te, cela ce ne-ai înjosit în privirea tuturor naţiilor!
Bucură-te, satană care tragi inimile de la frăţeasca îndatorire!
Bucură-te, fantomă ce îngrozeşti pe cei mici la suflet, să-ţi fie credincioşi!
Bucură-te, tun care sfarmi unirea fericirii!
Bucură-te, metal ce otrăveşti masa desfătării!
Bucură-te, vrăjmaş ce izgoneşti pe prunci de la ţâţele mumeşti!
Bucură-te, duşman ce ai gătit amărăciune şi celor încă nenăscuţi!
Bucură-te, cela ce împingi patria în ticăloşie, pentru îndeplinirea spurcatului tău interes!
Bucură-te, vicleanule voitor de rău!
Bucură-te, că pentru a-ţi înălţa netrebnica fiinţă puţin şi ne vei pune sub vecinicul giug al varvarismului! Bucură-te, hobot ce acoperi neînţelegerea norodului!
Bucură-te, mare făcătorule de rele!
Condacul VIII
Răutatea faptelor tale ades lovindu-ne simţirile, n-am putut niciodată a face lumii cunoscut, dar de tine totdeauna fiind nebăgate în samă şi pentru a nu rămâne până în sfârşit neajutoraţi unim astăzi pentru a noastră izbăvire glasurile de cântare lui Dumnezeu: Aleluia!
Icosul 9
Precum odinioară Diavolul s-a întins a risipi toate averile dreptului Iov, în neosebire şi tu ai fost trimis de aceeaşi soartă; dar, aducându-ne aminte şi privind la pildele ce nu prea târziu se întâmplă a răsplăti şi că dreptul până în sfârşit nu piere şi pagubele lui i se adaog întru sporire, nu lepădăm nădejdea în aşteptarea pilduirii tale; iară pe tine după vrednicie te încununăm cu aceste laude:
Bucură-te, cap ce ne porţi pe cărările curselor de tine împletite!
Bucură-te, povaţa fierilor ce ne sfâşie binele vieţii!
Bucură-te, duh ce insufli cu răceală înveştezitele flori ale patriei!
Bucură-te, cela ce înghiţi indestularea timpurilor!
Bucură-te, piept de care este aninat ordinul văditoriu răutăţilor!
Bucură-te, cununa blestemaţilor!
Bucură-te, podoaba mânjiţilor de necurăţie!
Bucură-te, cela ce totdeauna iţi indreptezi picioarele pe calea ticăloşilor!
Bucură-te, vierme ce rozi rădăcina vlăstarului înaintitoriu publicului!
Bucură-te, cela ce întristezi inimile norodului!
Bucură-te, mare făcătorule de rele!
Condacul IX
Au nu-ţi este în privire a acelor trecuţi înalta slavă care pe pământ au avut, iară acum abia se pomeneşte numele lor, şi aceasta dupre fapte care în priinţa obştească au săvârşit? Dar ţie ce-ţi rămâne după moarte? Negreşit, blestemul cel fără de număr de la toţi aceia care cântă lui Dumnezeu Aleluia!
Icosul 10
Nici datoria, nici răspunderea, nici dreapta răsplătire a lui Dumnezeu nu-ţi poate muia inima din învârtoşarea iubirii de argint; socoteşte, dar, că împreună cu bogăţie laşi fiilor tăi ura spre moştenire şi vor zice:
Bucură-te, Părinte pe care te-a silit lăcomia de ne-ai despărţit de dragostea fraţilor noştri!
Bucură-te, cela ce ne-ai făcut a clironomisi ocara!
Bucură-te, pom a căruia roadă nici porcii nu o mănâncă bucuroşi!
Bucură-te, că ne-ai lăsat săraci de bune cuvântări şi cu defăimări a trăi în lume!
Bucură-te, că înconjuraţi de năvodul ocărilor omeneşti ne-ai lăsat a trăi în ură pe pământ!
Bucură-te, că cu purtarea ta pe toţi compatrioţii ne-ai făcut în dispreţ să ne privească!
Bucură-te, că asudând în veci nu vom putea spăla întinarea cu care ne-ai vopsit!
Bucură-te, că ne-ai sădit în adăpostul defăimării!
Bucură-te, că pietre ne-ai născut, a măcina batjocurile urmărilor tale!
Bucură-te, că fii de jefuitori purure vom fi numiţi!
Bucură-te, că roada faptelor tale, oricât ne vom sili, nu ne va fi cu putinţă a o şterge din aducerile aminte ale celor ce cu dreptul strigă:
Bucură-te, mare făcătorule de rele!
Condacul X
Nu lăsa în lipsă de a întrebuinţa minutele ce ţi-au mai rămas pentru a-ţi petrece în cugetare toate nelegiuirile şi crimele ce ai făptuit, ca să te afli vrednic de dreapta şi înfricoşata judecată ce ţi se pregăteşte şi neapărat te va sfărma împreună cu călăii tăi de fii! Nu lăsa de a lua aminte că nu ai putut omorî bărbaţii patrioţi, deşi ai plătit pe Duca vânzătorul ca să-i ucidă. Mâna Domnului i-a apărat, ca sa nu se împuţineze numărul răsplătitorilor ce se ridică asupra ta şi care vor fi înmulţiţi de toţi ce au pătimit de la tine! Nu socoti că se v-ar putea spăla arzătoarele pete al crimelor cu sângele nevinovaţilor şi că cruzimea ar putea vindeca rănile lăcomiei! În zadar aşa tu şi fiii tăi călăi, vă acoperiţi spre apărare inimile cele de tigru şi hienă cu piele de bivol, şi în zadar pe pământ veţi căuta locaş şi adăpost! Ţi s-au încheiat minciunile cu care până acum ai înşelat Curţile Protectoare! Nu îţi mai rămâne decât a te găti spre osânda ce ţi-au tras fără-de-legile tale asupra-ţi şi a suferi în răbdare toate chinurile cugetului tău, aşteptând apropietul ceas al judecăţii. Îmbracă hainele negre ale morţii, pune-ţi cenuşă pe cap, bătându-ţi pieptul — comoara nespuselor păcate —, şi roagă grăbirea judecăţii! Nu-ţi da însuşi sufletul diavolului spânzurându-te singur, pentru ca viu să vezi numeroasa petrecanie ce te va duce spre moarte! Pentru ca murind să auzi blestemul Patriei şi al fiilor Ei, de tine nedreptăţiţi! Pentru ca să vezi risipindu-se ca pleava aurul ce de la ţară ai prădat! Pentru ca să vezi că din casa ta piatră pe piatră nu a rămas! Pentru ca murind să auzi glasul poporului ce strigă, izbăvindu-se de tine, lui Dumnezeu: ALELUIA!
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
