Editura Global Info / Literatură

Mihail Kogalniceanu

Un vis al lui Petru Rareş

Petru v[odă], domn Moldaviei, poreclit Rareş şi Majă, era fiiu bastard al lui Ştefan cel Mare. După moartea lui Ştefăniţă vodă, fiiu a lui Bogdan vodă, întâmplată la Hotin în 14 ianuarie 1527, Adunarea obştească se strânsese pentru numirea unui nou domn. Alegătorii erau în mare neînţelegere, pe cine să puie cap ţării, căci din familia lui Ştefan cel Mare nu rămăsese nici un urmaş ştiut, tragerea lui Petru Rareş nefiind încă cunoscută de nimene. Ambiţiile private al boierilor celor mai mari erau, dar, cu totul întărtate; fieştecare, dupre obiceiul vechi şi nou, se credea vrednic şi vroia să ocupe tronul Moldaviei.

În vreme când deosebiţii pretendenţi cu partidele lor erau să vie la arme, ca prin lupte sângeroase să hotărască cine era să fie stăpân, se arătă o femeie, muma lui Petru, cu un hrisov al lui Ştefan cel Bătrân, prin care el cunoştea pe fiiul ei de fiiu al său, iar pe maică-sa, fiind ţărancă, o ierta de bir pe toată viaţa ei. Atunce urele dintre partizani se împăcară, ambiţiile boierilor tăcură şi toţi, în conglăsuire, ca un tribut de respect memoriei lui Ştefan cel Mare, hotărâră să aleagă pe Petru Rareş de domn Moldaviei.

Acesta nu era de faţă la Adunare. Nefiind bogat, el se îndeletnicea cu speculaţia peştelui, ce se zicea pe atunce la moldoveni măjărie, de unde i s-a dat şi porecla de Majă. Tocmai în vremea alegerii, el era dus la Galaţi cu măjile sale, ca să prindă peşte. Îndată ce numirea sa de domn fu declarată, mitropolitul şi cu boierii trimiseră mai multe steaguri de slujitori şi curteni cu rădvane de a curţii şi cu haine domneşti, cu poruncă ca, oriunde vor întâmpina pe noul voievod, să-l aducă mai în grabă la Suceava ca să-l puie pe tron. Petru Rareş se întorcea atunce de la Galaţi şi ajunsese la Docolina, ca să mâie acolo peste noapte, cu zece care cu peşte, fieştecare cu câte şase boi. Peste noapte Petru visă că dealurile, şi cel de dincolo de Bârlad şi cel de dincoace, era de aur cu dumbrăvi cu tot şi că tot sălta, juca şi se închina lui. Deşteptându-se din somn, a doua zi dimineaţa, el a spus visul ce a avut argaţilor de la care; unul din aceştia, vrând să i-l tălmăcească, i-a zis:

— Bun vis ai visat, jupâne, că, cum om sosi la Iaşi şi la Suceava, cum om vinde peştele tot.

Când, după ce se înjugară boii, Petru Rareş, înaintea carelor, se cobora în vadul Docolinei, unde atunce nu era pod, iată l-au întâmpinat şi slujitorii trimişi de la Suceava; şi, începând a i se închina şi a-l ura de domn Moldaviei, l-au îmbrăcat cu scumpele haine ce aduseseră cu dânşii. Noul voievod, atunce, zâmbind, le zise că de mult îi aştepta şi, suindu-se în rădvan, porunci să plece la scaunul ţării.

—Da noi ce om face, doamne, cu carele cu peşte? îl întrebară argaţii.

— Să fie carele cu peşte, cu boi, cu tot a vostru, le răspunse Petru v[odă ], şi veniţi după mine la Suceava, să vă fac cărţi de scuteală, ca să nu daţi nimică în zilele mele.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA