Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Mihail Săulescu

    Cei singuri

    Poetului D. Nanu

    Cei singuri cu adevărat
    Nu sunt acei ce plâng câte-au pierdut;
    Dar cei pe care-un gând îndepărtat
    Îi poartă prin necunoscut,
    Spre toţi acei ce plâng câte-au pierdut...

    Cei singuri cu adevărat
    Sunt toţi acei ce se pricep să tacă —
    Sunt cei ce merg şi nu se mai opresc,
    Sunt cei ce duc sub haina lor săracă,
    Sub lutul omenesc,
    Secrete bogăţii necunoscute —
    În alte lumi setoşi să le strămute...

    Cei singuri cu adevărat
    Sunt cei ce văd, sunt cei ce plâng ades,
    Nu pentru ei — dar pentru ce-au aflat,
    Nu pentru gândul lor neînţeles —
    Dar pentru ce, mergând o viaţă 'ntreagă,
    Ei totuş n'au putut să înţeleagă...

    Nu te gândi la scunda lor chilie!
    Chilia lor e sufletul lor mare!
    — Îi vezi trecând, şi îi aştepţi să vie;
    Îi vezi pierzându-se în depărtare:
    În orice parte sânt,
    Şi 'nuntrul lor, duc un întreg pământ!...

    În mijlocul oraşelor trăiesc!
    Şi-oraşele, cât sunt de frământate.
    Ei trec ca nişte răzleţiţi prin ele,
    — Fantastice corăbii ne 'nfrânate,
    Ne 'nvinse de talazurile grele...

    Ei trec,
    Pe străzile ce furnică de lume,
    Pe uliţe cu fabrici zgomotoase,
    Prin pieţele mizeriei din lume...
    Ei trec —
    Nu ştie nimeni, unde anume!
    Ei trec, ei trec — sunt acul grav ce coase
    Bucată cu bucată risipirea
    De petice din sufletul cel mare,
    Ne 'nchipuit, neaşteptat, pe care
    Doar îl visează numai omenirea...




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA