Editura Global Info / Literatură |
Mihail Săulescu
Excelsior
Pe drumu-acesta merg...
Şi totuşi, Doamne, parcă e-naltă parte calea
Spre care-aş vrea s-alerg!...
Departe! cine ştie spre ce ţinut şi unde?...
Dar sufletele noastre mereu doresc ceva...
Pe drumu-acesta mergem, dar pîn'la noi pătrunde
Mereu, ca o chemare, un zvon de undeva.
Legaţi vedem că suntem de lutul ce ne-apasa,
Robiţi simţim că suntem de-un dor nepriceput,
Ce tot mereu ne cheamă, ce veşnic nu ne lasă,
Ce tot mereu dispare, — dar tot nu l-am pierdut.
Şi inima ne bate pentru ceva ce nu e
Şi sufletele noastre muncite sunt de-un ind,
Menit să nu mai moară, ursit să nu apuie;
Şi veşnic nasc mai multe, şi toate pier curînd...
Şi ascultăm doar glasul din inimile noastre;
Şi poate asta-i calea, ori poate alta e...
Ceva e ce ne cheamă, ceva din zări albastre,
Ceva din altă parte, şi nu pricepem ce...
......................................
Pe drumu-acesta merg...
Şi totuşi, Doamne, parcă e-n altă parte calea
Spre care-aş vrea s-alerg!