Editura Global Info / Literatură

Mihail Zamfirescu

Cerşetorul

„Creştini şi fraţi, ce sînteţi, uitaţi-vă la mine!
Nu treceţi pe bătrânul sărac şi rugător!
Căci sînt străin în lume, trăiesc numa'n suspine;
Sînt orb, fără putere, şi'n ziua, care vine
N'am, unde să-mi plec capul. — Daţi, daţi la cerşetor!”

„Eu m'am născut în lume în zile lungi, amare!
Părinţii mei muriră străini şi plângători
Lăsându-mă pe drumuri şi fără de mâncare,
Şi fără de vedere, cerşind în gura mare
De astăzi până mâine, creştini îndurători!”

„O fie-vă îndurare şi faceţi-mi şi mie
O parte dintr'o pâine; nu mă lăsaţi să mor
De foame 'n faţa vostră! şi daţi, şi să vă fie
Pentru părinţii voştri ş'a vostră avuţie;
De unde daţi, să crescă. — Daţi, daţi la cerşetor!”

„Sînt gol şi vîntul bate, şi noptea înaintează!
Eu mi-am pierdut cărarea... şi vîntul cu fiori
Îneacă a mea voce... puterea-mi încetează...
O! credeţi-mi şi mie, şi cerul să vă creadă
La păsurile vostre, creştini îndurători!”

„Daţi, daţi! să vă dea Cerul viaţă şi putere,
Şi sfînta zi de mâine să fie d'ajutor!
Să vă 'ndulcească traiul şi ori-care durere,
Să n'ajungeţi ca mine, s'aveţi orice veţi cere
Pentru copiii voştri. — Daţi, daţi la cerşetor!”

"O! daţi, şi rugăciunea şi lacrimele mele
Să fie ascultate în cer de mii de ori!
Căci pentru mine în lume şi nopţile cu stele,
Şi zilele cu soare sunt negre, şi în ele
Mă rătăcesc pe cale, creştini îndurători!"

"Daţi, daţi! făramătura ce cade dela masă
La cel ce-abia mai poate să spue al său dor;
Şi nu vă întoarceţi capul, şi daţi-mi ce vă lasă
Acum inima voastră, căci n-am nici pat nici casă,
Nimic, nimic în lume, - Daţi, daţi la cerşetor!"

***

Aşa plângea într'o seară de iarnă viscoloasă
Un orb cu mâna întinsă, cerând la trecetori,
Şi rătăcind căzuse pe calea-i dureroasă,
Şoptind în agonie: „Creştini îndurători!”

Şi mult după aceea, pe când în lungi festine
Se'nveseleau avuţii cu cânturi şi amor,
O murmură de vânturi c'un eco de suspine
Parea că tot repetă: "Să daţi la cerşetor."

TE-AR MAI PUTEA INTERESA