Editura Global Info / Literatură |
Nicolae Dimachi
Lună, lună, te văz lună
Lună, lună, te văz, lună,
Şi-nfocată cu lumină,
Răvarsă a tale rază
O dulceaţă de viiaţă.
Pe sămne nu poţi sîmţîre
La a mè nenorocire,
De priveşti făr-de-ndurare
A lăcrămilor vărsare,
Şi priveşti cu o răpire
Jalnica mè tînguire
Iar un flutur văz că zboară
Bătînd dintr-o aripioară
Cu aripile cernite.
Ah! iar sămne încumplite,
Fluture şi tu vesteşti?
Partea vieţii omeneşti
Arătîndu-le cernit,
Arată-mi ce mi-ai hotărît.
Ah! moarte de mi-ar veni
Din suflet o aş primi,
Căci aş cunoaşte-un hotar
La acest păhar amar,
Şi sfîrşitul mi l-aş şti
Pînă cînd m-ai chinui.