| Sănătate / Ştiinţa şi sănătatea |
Un nou studiul contestă rolul colesterolului „bun” în predicţia universală a riscului de boli de inimă
Un studiu susţinut de National Institutes of Health a constatat că colesterolul cu lipoproteine de înaltă densitate (HDL), adesea numit „colesterol bun”, poate să nu fie la fel de eficient, pe cât credeau cândva oamenii de ştiinţă, în predicţia riscului de boli cardiovasculare.
Vas de sânge afectat de colesterol. Foto: NIH
Cercetarea a constatat că, în timp ce nivelurile scăzute de colesterol HDL au prezis un risc crescut de atacuri de cord sau decese asociate pentru adulţii albi - o asociere acceptată de mult timp - nu acelaşi lucru a fost valabil şi pentru adulţii de culoare.
În plus, nivelurile mai ridicate ale colesterolului HDL nu au fost asociate cu un risc redus de boli cardiovasculare pentru niciunul dintre grupuri.
„Scopul a fost să înţelegem această legătură de lungă durată care etichetează HDL drept colesterol benefic şi dacă acest lucru este valabil pentru toate etniile”, a spus Nathalie Pamir, Ph.D., autor principal al studiului şi profesor asociat de medicină în cadrul Institutul Cardiovascular Knight de la Universitatea de Sănătate şi Ştiinţă din Oregon, Portland.
„Este general acceptat faptul că nivelurile scăzute de colesterol HDL sunt dăunătoare, indiferent de rasă. Cercetarea noastră a testat aceste ipoteze.”
Pentru a face acest lucru, Pamir şi colegii ei au analizat datele de la 23.901 de adulţi din Statele Unite care au participat la studiul „Reasons for Geographic and Racial Differences in Stroke” (REGARDS).
Studiile anterioare care au modelat percepţiile despre nivelul „bun” de colesterol şi sănătatea inimii au fost efectuate în anii 1970 prin cercetări cu o majoritate a participanţilor la studiu adulţi albi.
Pentru studiul actual, cercetătorii au reuşit să analizeze modul în care nivelurile de colesterol de la adulţii de vârstă mijlocie alb-negru, fără boli de inimă, care trăiau în toată ţara, s-au suprapus cu viitoarele evenimente cardiovasculare.
Participanţii la studiu s-au înscris la REGARDS în perioada 2003-2007, iar cercetătorii au analizat informaţiile colectate pe o perioadă de 10 până la 11 ani.
Participanţii la studiul alb-negru au împărtăşit caracteristici similare, cum ar fi vârsta, nivelurile de colesterol şi factorii de risc de bază pentru boli de inimă, inclusiv diabet, hipertensiune arterială sau fumat.
În acest timp, 664 de adulţi de culoare şi 951 de adulţi albi au suferit un atac de cord sau un deces legat de atacul de cord.
Adulţii cu niveluri crescute de colesterol LDL şi trigliceride au avut un risc modest de apariţie a bolilor cardiovasculare, ceea ce a coincis cu constatările cercetărilor anterioare.
Cu toate acestea, studiul a fost primul care a descoperit că nivelurile scăzute de colesterol HDL au prezis doar un risc crescut de boli cardiovasculare pentru adulţii albi.
Analiza REGARDS a fost cel mai mare studiu din SUA care a arătat că acest lucru a fost valabil atât pentru adulţii de culoare, cât şi pentru cei albi, sugerând că cantităţi mai mari decât cele optime de colesterol „bun” ar putea să nu ofere beneficii cardiovasculare pentru niciunul dintre grupuri.
Pamir a explicat că, în timp ce cercetătorii studiază rolul colesterolului HDL în susţinerea sănătăţii inimii, ei explorează diferite teorii. Una este calitatea peste cantitate.
Adică, în loc să aibă mai mult HDL, calitatea funcţiei HDL - în preluarea şi transportul excesului de colesterol din organism - poate fi mai importantă pentru susţinerea sănătăţii cardiovasculare.
„Colesterolul HDL a fost multă vreme un factor de risc enigmatic pentru bolile cardiovasculare”, a explicat Sean Coady, şef adjunct al epidemiologiei din cadrul Diviziei de Ştiinţe Cardiovasculare a Institutului Naţional de Inimă, Plămân şi Sânge (NHLBI).
„Descoperirile sugerează că o cercetare mai profundă în metabolismul lipidelor este justificată, în special în ceea ce priveşte modul în care rasa poate modifica sau media aceste relaţii.”
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
