Editura Global Info / Literatură

Octavian Goga

Aeternitas

Pe boltă stele tremurate purced sfiala să-şi aprindă,
Şi ca o pasăre rănită se zbate biruitul soare;
Noi stăm la mal uitaţi alături, când veşnica povestitoare
Nemărginirea ei şi-o frânge în ochii tăi, ca-ntr-o oglindă.

Amurgu-şi flutură-n albastru năframa cu argint ţesută,
Şi tot mai rar îşi bate marea răsufletul domol de pace;
Noi ocrotim atâta cântec acum, când buza noastră tace,
Când mâinile îngemănate se strâng şi-şi spun povestea mută.

Pribeag ni-e sufletul pe ape, şi marea ni-e acum stăpână,
Căci ne-am topit de mult visarea în uriaşul piept de unde,
Ea ne-a-mpletit iubirea-n valuri, în depărtările afunde...
De-acuma, prinsă-n taina apei, nemuritoare-o să rămână.

...Şi ne vom stinge-ncet, femeie, ni-e scrisă moartea sub pleoape,
Dar va zâmbi întotdeauna senina veşniciei soră,
Va răsuna iubirea noastră în mândra valurilor horă,
S-a legăna pe-aceleaşi unde, va plânge în aceleaşi ape.

Şi poate-odată, într-o sară, tot ca acuma de albastră,
Când noi vom fi demult ţărână, vor poposi doi inşi la mare.
Neştiutori s-or prinde-n braţe, se vor strivi-n îmbrăţişare
Şi nu vor înţelege, bieţii, că strâng la piept iubirea noastră.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA