Octavian Goga

Atunci

Un gând răzleţ îmi spune mie
Că-n umbră mai aştept-un val,
O mare volbură târzie,
Cu chiote de vijelie
Să-şi ducă clocotu-n Ardeal...

Atunci, în ziua dezlegării,
Pământul nostru abătut
Îl veţi găsi în largul zării
Şi-n toate unghiurile ţării
Atât de gol şi-atât de mut...

Dar morţii s-or porni să vie,
Şi-n vesel zâmbitor convoi,
Vă vor iubi cu frenezie,
C-aţi împlinit o datorie
Nu pentru ei, ci pentru voi...