Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Octavian Goga

    Fecunditas

    Se-ndoaie coapsa plopului pe culme
    Când frunzele de-o nevăzută mână
    Atinse cad, — şi una câte una,
    Zburând domol, se spulberă-n ţărână.
    Le văd în drum şiraguri aşternute,
    Un val de vânt le-nvolbură-n risipă,
    — Viaţa mea, la tine-acum mi-e gândul,
    Cum te fărâmi tu, clipă după clipă!...

    Trec zilele în goana lor pripită,
    Şi fiecare mai sărac mă lasă,
    În orice clipă, minţii zbuciumate
    Câte-un drumeţ îi pleacă de la casă.
    Nu au popasuri gândurile mele,
    Sămânţa lor se zbate veşnic nouă
    Şi, călător pe drumuri nesfârşite,
    Se risipeşte sufletul meu vouă!

    În alergarea clipei călătoare
    Atâtea-s date ochilor să vadă,
    Şi câte-mi trec fugare pe la poartă
    Le cheamă toate sufletu-n ogradă.
    Cu ele-mpart eu darurile mele!
    Las inima comoara să-şi desfacă
    Şi, când pornesc în calea lor pribege,
    Cu ele duc podoaba mea săracă...

    Nu sus în cer! Vă biruie înaltul!
    Curmaţi-vă cărările spre stele,
    Rotind răzleţe-n praful de pe uliţi,
    Vă vreau acolo, gândurile mele!
    Cădeţi, cădeţi voi, frunze dezlipite,
    Pe câmpul larg, în zbor, vă poarte vântul
    Şi vă-nfrăţească rostul cu ţărâna:
    Pe urma voastră va rodi pământul!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA