Octavian Goga

În drum

Arare-n pribegia noastră,
Când calea ni se-ncrucişează,
Din lamura văpăii moarte,
Eu simt cum reînvie-o rază...

Ne rumeneşte-n drum obrazul
Şi licărirea ei ne minte,
Când fulgerul unei clipite
Despic-aducerile-aminte...

Vai, mintea, văduvă bătrână,
Vrea morţii iar să şi-i dezgroape...
...Şi tu-ţi întorci grăbită faţa,
Să nu-ţi văd plânsul din pleoape....

Rămân învins... — Aud viaţa
Cum mi te fură... mi te cere...
De ce n-am dreptul de-a te plânge,
Când să te blăstem n-am putere?...