Octavian Goga

Pax nobis

Când cade-amurgul la fereastră
Cu joc de umbre, cu fiori,
El ne găseşte-n casa noastră
Tovarăşi muţi şi visători.

Cu ochii călători departe,
Cum stăm alături amândoi,
Un şir de veacuri ne desparte
De-al vremii chiot şi noroi....

Ca-ntr-o cetate legendară
Noi ne-am închis după oblon,
Din valul ce se strig-afară
Nu ne pătrunde nici un zvon...

Se-nşiră clipele curate
Fără trecut şi viitor
E tainica eternitate
Ce trece-asupra noastră-n zbor.

Şi-atunci, în sfânta serii pace,
Noi am uitat, de mult, că sunt
Atât amar de dobitoace
Rumegătoare pe pământ.