Editura Global Info / Literatură

Octavian Goga

Prima lux

Într-o duminecă de toamnă... Vezi, ca prin vis mi-aduc aminte...
M-a sărutat cu lacrimi mama când mi-a-ncheiat la gât cămaşa,
Zâmbind m-a mângâiat pe frunte şi nuci mi-a dat din sân nănaşa,
Şi tata m-a bătut pe umăr şi m-a-ndemnat să fiu cuminte...

Şi parc-o văd cum sta bunica, plângând în colţu-i de năframă,
Când dascălul din sat şi popa deodată ne-au venit în casă,
Şi cum roşisem de ruşine când popa m-a chemat la masă
Şi mi-a vorbit de-nvăţătură şi m-a cinstit c-un ban de-aramă!

M-am furişat sfios în tindă... Simţeam cum mă supune frica,
Îi ascultam de lângă vatră, dar nu le-nţelegeam cuvântul...
Vorbeau de bani... vorbeau de carte, de rodul slab ce-a dat pământul...
Şi nu mai ştiu... Cu capu-n poală, am adormit lângă bunica.

Şi vezi, atunci, în noaptea-aceea, m-a chinuit o arătare...
Părea că s-a deschis, departe, o gură roşă de balaur,
S-apropia în drum o fiară cu solzi strălucitori de aur...
O desluşeam cum vine-n goană şi creşte mare, tot mai mare.

Eu în zadar fugeam pe câmpuri... În urma mea urla spurcata,
Răsufletul grozav şi negru puternic i-l simţeam în urmă...
Simţeam cum vrea să mă înghită, simţeam cum glasul mi se curmă,
Cu mâinile încrucişate sta fără de putere tata!

O mână m-a trezit din groază... Venise mama să mă vadă
Cu braţe moi şi tremurate mi-a-ncolăcit atunci grumazul,
M-a îmbrăcat în haine albe, mi-a sărutat pripit obrazul,
Plângea când m-a urcat bunica sus, în căruţa din ogradă...

Şi s-a pornit căruţa-n noapte. În pietre scânteia potcoava.
Şi tata sta tăcut alături... Mi se părea o-nchipuire...
Şi somnul mă fura arate... Cu ochii grei de nedormire
Zăream în cale licuricii, cum luminau în şanţ otava.

Dar sus, la marginea pădurii, am tresărit din somn deodată...
Vedeam cu ochii mei aievea vedenia îngrozitoare:
O gură roşă de balaur mi se părea aprinsul soare,
Şi-n fum îi clocotea întreagă spinarea largă, revărsată.

Strivit atunci de-nfiorare, m-am ghemuit la tata-n poală:
„Întoarce caii mai degrabă!... Nu vezi, balaurul mă-nghite?!”
Îmi tremura de groază trupul, ca pieptul paserei rănite,
Când tata mi-a răspuns pe gânduri: „Ne ducem în oraş, la şcoală!”

TE-AR MAI PUTEA INTERESA