Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Octavian Goga

    Profetul

    Am fost proroc, pe drumul din pustie,
    Când zilele mureau, nemângâiete...
    Am fost proroc, izvor de apă vie,
    Toţi m-aţi băut, de friguri şi de sete.

    Un vaier surd din veacuri depărtate
    Venea la mine-n noapte să mă cheme,
    Şi mă găsea cu buze-nfrigurate
    Din plânsul vostru împletind blesteme.

    Iloţi flămânzi de pâine şi de soare,
    În carnea mea eu v-am dospit fiorul,
    Şi despicând a vremilor vâltoare,
    Prin graiul meu vorbea Mântuitorul.

    Însângerat v-am răscolit cărare
    Cu inima, cu pumnul şi cu dinţii,
    M-am îmbrăcat în neguri şi pierzare,
    Ca să vă dau limanul biruinţii...

    Când valul meu s-a revărsat pe uliţi
    O clip-abia, din larga lui năvală,
    Din mii de guri, din strigăte şi suliţi,
    I-am auzit cântarea triumfală.

    O sgură neagră i-a rămas în urmă.
    Ce mic e azi alaiul tuturora!
    Străină mi-e biruitoarea turmă
    Cu tot noroiul unde-şi joacă hora.

    Un chiot strâmb îmi urlă la fereastră,
    Norocul lui mă mustră şi mă doare.
    Nu-i visul meu în fericirea voastră...
    Eu am vestit o altă sărbătoare.

    Mă-ntorc din nou spre culmi de-odinioară,
    Ca să nu-mi sfarm o sfântă profeţie,
    Cu ce mai am din vechea mea comoară,
    Lăsaţi-mă să plec iar în pustie...




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA