Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Octavian Goga

    Singur

    Pustietate arsă mi-e sufletul acuma,
    Se plimbă râsul morţii şi-mi strigă din ţărână,
    Nici nu-mi mai vine-a crede c-abia-i o săptămână
    De când dormea cu mine şi cântecul şi gluma.

    De-atunci s-a stins în neguri puzderie de stele
    Ş-un roi de vise albe ce-mi adumbrea păcatul,
    Azi trupul mi se frânge în friguri vinovatul,
    Şi bântuie Samùmul singuratăţii mele.

    Vei mai veni vreodată, minune călătoare,
    Să-mi lumineze-n noapte din ochiul tău o rază,
    Să-mi schimbi pustietatea din nou într-o oază,
    Să-nvii pe beduinul ce blestemă şi moare?...




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA