Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Octavian Goga

    Solus ero

    Tu, preacurată rază, ce-ai coborât din stele
    Să luminezi în noaptea singurătăţii mele,
    Ascultă-mi rugăciunea, ce-o gem cu buza arsă:
    Din preajma vetrei mele, fă calea ta întoarsă.
    – Păcătuieşte raza curată, viorie,
    Când se opreşte-n drumu-i pe-o straşină pustie,
    Învestmântând cu picuri din sfânta ei văpaie
    O scorbură, ce poartă un cuib de cucuvaie.
    – Vezi, zboar'atâţia fluturi în necuprinsul firii,
    Şi strălucesc pe câmpuri, în floare, trandafirii.
    În calea ta senină, spre ei îndreaptă-ţi zborul,
    Căci lor te dete-n gându-i de-viaţă-dătătorul,
    Tu, preacurată rază, ce-ai rătăcit din stele,
    Să luminezi o clipă singurătăţii mele.

    Eu port în mine noaptea, şi-n bezna ei adâncă
    Mi-e sufletul un vultur înlănţuit de-o stâncă;
    Ar vrea adâncul bolţii cu zboru-i să-ntretaie,
    Prin câmpuri de lumină, prin drumuri de văpaie,
    Să-şi scalde ochii tulburi în râuri largi de stele...
    – Dar aspra ţintuire a lanţurilor grele
    Cu praful sur al pietrei îi înfrăţeşte rostul...
    Zadarnic vrea să-şi cate în ceruri adăpostul:
    Cu glas nebun el urlă, şi blestemă, şi ţipă,
    Şi sânge cald stropeşte trudita lui aripă,
    Şi veşnic o să lupte, în patima-i păgână,
    Cu bulgării de piatră, cu lumea de ţărână...

    Zâmbind amar se-ntreabă deci mintea gânditoare:
    De ce-ar veni la mine făptura ta de floare?
    Tu, înger cu ochi limpezi, cu aripi de mătasă,
    De ce să te cutremuri de-o luptă ne'nţeleasă?
    Când zboară'atâţia fluturi în necuprinsul firii,
    Şi strălucesc pe câmpuri, în soare, trandafirii...




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA