Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Octavian Goga

    Străinul

    Era duminică-ntr-amiază,
    Noi stam pe prispă strânşi în sfat,
    Când s-a ivit pe drumul ţării
    Un om la marginea de sat.
    Din pulberea învolburată
    Abia puteai să-l desluşeşti —
    Cu paşii largi grăbindu-şi mersul,
    Venea în hainele-i nemţeşti...

    La cruce,-n deal, noi îl văzurăm
    Cum s-a oprit deodată-n pas
    Şi s-a-nchinat adânc drumeţul
    Când a făcut în drum popas.
    Privea-ndelung, ca dus pe gânduri,
    La zidul zugrăvit cu sfinţi.
    Şi sta cu capul gol străinul
    În ploaia razelor fierbinţi.

    Când s-a pornit încet la vale,
    Noi ne uitam de la zăplaz,
    Şi nu ştiu, ni s-a părut nouă,
    Dar avea lacrimi pe obraz.
    Când ne-a ajuns, a dat bineţe,
    Cu glas domol, şi-apoi a stat
    Şi ne-a-ntrebat de sănătate
    Şi de nevoile din sat.

    Ne-a zis c-ar vrea la sfânta slujbă
    Să vie-alăturea cu noi,
    Şi s-a uitat cu-atâta jale
    Când a trecut un car cu boi.
    Iar la vecernie drumeţul
    Stătea cucernic şi supus,
    Şi-a sărutat duios icoana
    Cu răstignirea lui Isus.

    Când a plecat, ne-a spus poveţe
    Cu grai înduioşat şi blând,
    Şi ne-ncălzea atâta-n suflet,
    Că lăcrimam toţi ascultând.
    Spunea că nu-i păcat mai mare
    Decât să-ţi lepezi legea ta
    Şi, vezi, îi tremura cuvântul
    Pe buze, când ne cuvânta!

    Apoi s-a dus... Ne era jale
    Când s-a pornit la drum, pe grui...
    Dar uite,-n ţintirim, pe noapte,
    Spun că văzură umbra lui.
    De-atunci tot despre el ni-e vorba
    Şi-atât am vrea cu toţi să ştim:
    Anume lângă care cruce
    A-ngenuncheat în ţintirim...




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA