Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Octavian Goga

    Un om

    Rămas bun, biete mâini de trudă,
    Atâta vreme-mpovărate,
    Ce staţi pe pieptul slab acuma
    Întâia dată-ncrucişate.
    Ostaş al sfintei munci depline,
    De-acum pământul te aşteaptă,
    La judecata cea din urmă
    Tu vei găsi socoată dreaptă!

    Cinstită slugă credincioasă,
    Vor odihni a tale moaşte,
    Doar glia neagră şi mănoasă
    Atât de bine te cunoaşte...
    Închişii ochi n-or să mai ştie,
    Şi nu s-or tulbura de jale
    Când cai străini vor paşte iarba
    De pe movila gropii tale.

    Azi nu mai e îngust bordeiul
    Să-ncapă jalea ta amară,
    Din iconiţa ei, Preasfânta
    Te vede cea din urmă sară...
    La cap un muc de lumânare
    Învie-ncet şi dă să moară,
    Asemeni visurilor tale
    În sufletul de-odinioară!

    Numai o babă milostivă
    Îţi străjuie la căpătâie,
    Şi pe cărbunii din jertfelnic
    Aşază boabe de tămâie.
    De pe blidar un biet opaiţ
    Îşi joacă para tulburată
    Pe faţa strânsă sub bărbie
    C-o legătură-mprumutată.

    Încet s-apropie de tine
    Şi-ţi pune-un ban în mâna slabă,
    Îi tremură durerea-n gene
    Şi-ncepe-a plânge, biata babă...
    Îi fură tânguirea vântul
    Ce bate-n drumul lui fereastra:
    — Vai de norocul tău, vecine,
    De ce-ai mai fost pe lumea asta?...

    S-abat în mintea ei bătrână
    Frânturi din rostul tău pe lume,
    Cum doi băieţi ţi-s slugi, departe,
    Şi nu le-ai mai ştiut de nume.
    Din trei feciori ce-aveai, războiul
    Ţi l-a-ngropat pe cel mai mare,
    O fată-i moartă de ruşine,
    Nevasta ta de supărare.

    Se zbate-n sfeşnic lumânarea
    Şi moare-n stingere domoală
    A adormit în lacrimi baba,
    Şi capul i-a căzut în poală...
    Prin geamul spart clipeşte luna,
    O clipă numai se arată,
    Şi-n perna ei de nori ş-ascunde
    În pripă faţa ruşinată...

    Un popă-n grabnice tropare
    Te va petrece dimineaţă,
    Şi poate nimeni nu va plânge
    Plecarea asta din viaţă...
    De lângă şură, răzimată,
    Te va privi muncita sapă,
    De-ar şti vorbi surata bună,
    Amar te-ar prohodi la groapă:

    O viaţă-ntreag-am fost tovarăşi,
    În ploi şi-n arşiţă de soare,
    De truda palmei tale aspre
    Eu m-am făcut strălucitoare.
    Sclipirea mea spune ruşinea
    Şi jalea care mă purta:
    M-ai frânt de glia tuturora,
    Dar n-am săpat moşia ta!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA