Editura Global Info / Literatură

Ovid Densusianu

Solii Depărtărilor

Ispititorul vis ce-a chinuit
Atîtea minţi
Se-nalţă azi biruitor,
Tăindu-şi drumuri de azur
Prin infinit.

Din gîndurile care smulg
Neînţelesului din vreme-n vreme-o taină,
Ca o minune am văzut
Putere nouă răsărind,
Puterea care-a prefăcut
Albastrul cerului în mare
Şi lemnu-n fulg.

De pe pămînt
Aripistrămută - n înălţimi fiorul
Vieţei noastre pînă - acum legată
De piatră şi ţărînă,
Iar privirea
Slăveşte pe eroul nou — Cuceritorul
Ce trece zguduind văzduhul
Cu mîna lui de fier,
Pe zări stăpînă.

înspăimîntate pasările fug
Din calea vulturului îndrăzneţ
Ce a venit
Să turbure tărîmul ce-1 credeau al lor
Cu zborul lui semeţ;

Iar umbra
Cutezătorilor icari
Tresare în morminte, şi o clipă
Din ele se ridică să privească,
Cu ochii mari,
Spre cei ce se avîntă mîndri
Pe calea unde ei — învinşi
Şi-au sfărîmat
Nenorocoasa aripă.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA