Panait Cerna

Cel mai frumos…

Pe ploaie, pe senin, sau pe ninsoare,
În zdrenţe, blonda Lara
Din curţi în curţi păşeşte gânditoare.
Purtând sub braţ ghitara.

Nu-i nimeni să se-ndure sau să-asculte
De cerşetoare-afară —
Pe cine să-l atragă-atât de multe
Jelanii pe ghitară!...

Dar un drumeţ ce auzise numa
Cântări de veselie,
Şi care umblă sfâşiat acuma
De-o suferinţă vie,

Îşi odihneşte în pavaj toiagul
Şi-o clipă-l umple plânsul:
O, glas al foamei, te-a-nţeles pribeagul
De când te zbaţi şi-ntr-însul!...

Căci astfel e sortit — o ironie.
A zilelor de mâine! —
Cel mai frumos din cântece să fie
Un strigăt pentru pâine.

Revista modernă, I, nr. 18, 18 iunie 1901