Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Panait Cerna

    După furtună

    Sonet

    Nu se mai luptă crengile-ntre ele,
    La ţărmuri barca nu se mai frământă —
    Oştiri de valuri, ce sălbatec cântă,
    Nu-şi mai arată pumnii către stele...

    Din nori apare luna, ca o sfântă,
    Gonind din lume visurile rele...
    Pădurile, cu stropi pe rămurele,
    În strai de diamante se-nvestmântă.

    În lung şi-n larg — tăcere şi lumină...
    Natura se-oglindeşte-n ea, senină,
    Uimită de schimbarea ei la faţă.

    Al lumii geniu, împăcat cu sine,
    Se odihneşte-o clipă pe ruine,
    Visând o nouă formă de viaţă.


    Lipsca, 2 aprilie 1913




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA