Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Panait Cerna

    Înseninare

    Noi ne-am cuprins de-o flacără curată,
    Ce niciodată n-are să apuie ─
    Şi nu furam norocul nimănuie,
    Ci în iubire tânără, bogată,
    Îmbrăţişam pământul, lumea toată...
    Şi mă-nălţam sus-sus, până la tine...
    Şi-ntâia oară lumea, pentru mine,
    Avea numai priviri de bunătate ─
    Era numai surâs şi numai floare,
    Aşa cum nu o vede fiecare,
    Ci numai sufletele-ngemănate...

    Tu mâna mi-ai întins-o de departe:
    Meniţi suntem să mergem împreună!
    Şi-ai pus pe frunte-mi tânără cunună
    De sărutări, de viaţă fără moarte.
    Deodată, pravili strâmte şi haine
    Te-au smuls vijelios de lângă mine ─
    S-a stins al fericirii ciripit...
    Cernit şi singur, m-a lăsat furtuna,
    Dar tot mai port pe fruntea mea cununa
    Şi strălucirea care m-a orbit.

    Ce zei au fost atâta de avari?
    Ce pământeni râvniră la mărirea,
    De-a prigoni cu sete fericirea,
    Când cei aleşi de ea-s atât de rari?
    Când noi ardeam c-o flacără curată,
    Cum nici în temple nu e;
    Când în iubire tânără, bogată,
    Îmbrăţişam pământul, lumea toată,
    Şi nu furam norocul nimănuie?

    *

    Copilă dulce, vis din altă lume!...
    Departe mi-eşti, dar sufletu-mi nu geme;
    Nici un blestem, ─ mai poate să blesteme
    O gură ce-a şoptit cerescu-ţi nume?
    Senin renasc şi prind a mă-nălţa
    În raza ce-mi trimeţi din lumea ta.
    Ce suflet mi-a-ndreptat spre culmi senine
    Privirile din lumea clipei? Cine?
    Când focul luptei îmi topea puterea.
    Ce duh a dezvelit,
    În sufletul meu rău şi chinuit,
    A bunătăţii stea nemuritoare,
    Şi cine m-a-nvăţat să fiu mai mare
    Decât regina lutului, durerea?

    Din noapte şi din praf renăscătoare,
    Senină raza inimii trăieşte
    Şi nu cunoaşte lege muritoare.
    În preajma noastră, astăzi amurgeşte;
    Dar cine-i cel ce poate stăvili
    Atâta dor, cum n-a fost, nici va fi,
    Pân, ce pământul se va nărui
    În focul unde totul se-nfrăţeşte?...
    Şi, dacă n-avem clipa cea de faţă,
    Nu ne rămâne a nădejdii stea?
    Tot viitorul, poleit de ea,
    Ca mâne ─ gureş cuib ─ va răsuna
    De sfânt înmugurita noastră viaţă...

    Destrame-se a gândurilor ceaţă.
    În orice colţ zâmbească veselia!
    Ce noapte poartă-ntr-însa vecinicia?
    Din mii de nori ce-au lunecat subt soare,
    Putut-a unul să-i răpească, oare,
    Căldura, tinereţea, strălucirea?
    E sfânt şi vecinic: ura nu e-n stare
    Să năruie tot ce-a clădit iubirea...

    ...Puteri, ce puneţi între noi hotare!
    Ameninţaţi, loviţi, răniţi mai tare!
    C-un zâmbet în luminile privirii,
    Cu milă şi blândeţe vă primim;
    Nu tremurăm la gândul nimicirii,
    Noi suntem mai puternici: noi iubim.


    Sămănătorul, V, nr. 11, 12 martie 1906




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA