Panait Cerna

Sonet

De cum mă simt sub ochii tăi, măreţii,
Şi patimi, şi dureri adorm deodată;
Ca cel dintâi surâs al dimineţii,
Aşa îmi simt fiinţa de curată...,

Şi-aud ca-n vis, ca-n leagănul vieţii
O muzică ce umple lumea toată:
E cântecul ce-l auzeau odată
Pitagora seninul şi poeţii.

Deodată-mi spui ceva în stinse şoapte
Se umplu ochii mei şi-ai tăi de noapte.
Cu noi aleargă, vâjâie pământul.

Şi-aş vrea să mă destrame-atunci furtuna,
Să ne cufunde-n tot - să fim totuna
Cu flacăra, cu sunetul, cu vântul...