Editura Global Info / Literatură |
Panait Cerna
Trei sburătoare
Din larg apus, trei sburătoare
S-au îndreptat înspre Calvar,
S-aducă laudă şi dar
Durerii celei roditoare...
Dar cea dintâi veni-n zadar.
Zbura aproape de pământ:
Îşi căuta ceva de hrană,
Şi n-avea vreme, nici avânt,
Să urce până-n vârful sfânt, ─
La omul fără de prihană.
Iar când s-a şters de tot din sbor,
Veni o ciocârlie-n ora
Gând Crist cerea un ajutor ─
Când duhul morţii da fior
În sufletele tuturora.
Urcă-n văzduh, ca pe o scară,
Şi smulse cântec din tărie...
Un imn de blândă primăvară
Îi alină durerea vie:
Îi ajută lui Crist să moară...
E pace, ca-n străvechi altare ─
Duiosul, sfântul cântăreţ
Căzu din slăvi ameţitoare; ─
Şi iată vulturul măreţ,
Scăldat în cald apus de soare,
Porni din culmi, ca o furtună;
Dar şi-a-nfrânat avântul, jos,
Tăind cerc larg şi maiestos ─
Făcând din sborul său cunună
Deasupra crucii lui Cristos...
Sǎmǎnǎtorul, III, nr. 4, 25 ianuarie 1904