Editura Global Info / Literatură

Petre Ispirescu

Astronomul, doctorul şi ţăranul

Doi prieteni de copilărie mersese pe la şcoli în străinătate şi învăţase cartea până la brâu, adică se făcuse burduf de carte. După ce isprăviră de învătat, se întorceau acasă cu gând ca să procopsească pe toată lumea. Unul era cititor de stele şi altul doctor. Dar fiindcă erau cam jerpeliti, sfat făcură ei şi se hotărâră să nu meargă de-a dreptul în mijlocul cetătii, ci să înceapă a procopsi mai întâi pe mărginaşi, de la care să capete câte ceva cu care să se mai înţolească şi ei. Aşa hotărâră, aşa şi făcură.

Trase la casa unui mărginaş. Acolo găsiră numai pe femeia casei. Bărbatul era la câmp să adune nişte coceni de porumb pentru nutreţul vitelor. Ei cerură să-i găzduiască. Între aceste, cum era şi cam înde seară, iată că soseşte şi omul femeii de la câmp. Îi spuse şiretenia. Omul primi să-i găzduiască; şi fiindcă auzise că sunt nişte procopsiţi, le aşternu în casă tot ce avea mai bun pentru culcare; iar el se culcă pe prispă afară, înfăşurat în gheba şi în cojocul lui.

Până a nu se culca, femeia casei găti procopsiţilor nişte jumări din câteva ouă, le dete niţel lapte şi niţel untişor, iar pentru bărbatu-său făcu o mămăligă de-alea înfricoşatele, şi i-o puse dinainte cu un ceanac de fasole, fiindcă era în postul Crăciunului. Mâncă omul cu poftă, fiindcă era flămând şi trase o donicioară de apă de-i trosneau urechile.

În vremea aceasta, procopsiţii ieşiră pe afară. Astronomul, uitându-se pe cer, zise:

— Ce frumoasă vreme o să avem mâine.

Doctorul îl asculta cu ochii bleojdiţi; apoi zise şi el:

— Vezi pe omul ăsta, până mâine nu va mai fi între cei vii. Are să crape. Văzutu-l-ai tu ce a mâncat şi cum a mâncat?

Apoi intrară în casă ca să se culce.

Până a nu dormi ei, intră şi ţăranul şi zise:

— Nevastă, ia hai să adunăm ale trăncănăi de pe afară, să le dăm pe lângă casă, că mie mi se pare că la noapte a să ningă.

Procopsiţii, când auziră, se înfundară de râs, însă tăcură.

Se culcară cu toţii şi adormiră. Peste noapte, cam pe când încep a cânta cocoşii de ziuă, ţăranul intră în casă şi scoală pe nevastă, să facă focul la sobă.

Doctorul zise tovarăşului său:

— Acestea sunt semne că nu-i este bine. Aiurează deştept. Mai aşteaptă niţel şi vei vedea că are să crape.

În vremea aceasta, ţăranul ieşi afară şi se întoarse cu o crosnă bună de lemne. Până să încarce bratul de lemne, până să vină în casă, ninsoarea îl albise, căci ningea ca în mijlocul iernii.

Când îl văzură procopsiţii plin de ninsoare o mâlciră.

Ţăranul făcu focul şi se puse să se încălzească; femeia se sculase şi luase furca. Ea lucra şi el îi spunea la snoave pe lângă foc. Nici că avea gând să crape.

După ce se lumină de ziuă şi văzură că afară neaua este mare şi ţăranul cu voie-bună, procopsiţii îl întrebară:

— Cum se poate, îi zise doctorul, de n-ai nici pe dracu, după ce aseară ai mâncat un ceanac de fasole, o mămăligă întreagă şi ai băut o doniţă de apă?

— laca bine, răspunde ţăranul, muncesc toată ziua, şi seara când vin flămând, totdeauna mănânc aşa. M-am obişnuit cu felul ăsta de mâncare şi mi-e bine, sunt sănătos, mulţumesc lui Dumnezeu.

— Asta bine, îi zise astronomul; dar de unde ai ştiut tu că a să ningă în astă-noapte?

— lacă, când mă întorceam de la câmp, am văzut o scroafă care aduna paie şi le ducea la culcuşul ei. Acesta este cel mai nemincinos semn de ninsoare.

— Aide mă, încolo, zise astronomul către doctor şi atingându-l cu cotul, aici nu e treabă, că nu plătim nici o ceapă degerată unde şi porcii sunt astronomi.

Din volumul Snoave sau poveşti populare

TE-AR MAI PUTEA INTERESA