Editura Global Info / Literatură |
Petre Ispirescu
Bărbatul cu iabaşaua
Doi prieteni se întâlnesc; după ce-şi dară bună ziua:
— la spune-mi, nenişorule, zise unul din ei, cum o duci tu cu femeia?
— Foarte bine, răspunse el; în ziua cununiei chiar, cum am venit acasă, am luat un scaun, care mi se părea că-mi stă în cale, şi l-am trântit aşa de tare, încât s-a făcut ţăndări. Femeia mea, crezând că sunt un năbădăios, umblă pe lângă mine ca pe lângă o bubă coaptă. Eu, din parte-mi, nu i-am zis până azi nici dă-te mai încolo.
— A mea m-a prostit detot. N-am zi albă din pricina ei. O să încerc să fac şi eu ca tine.
După ce ajunse acasă, se face a fi supărat, şi unde pune mâna pe un scaun, care zicea că-i stă în cale şi-l trânteşte de nu se mai alege nimic de dânsul, apoi se răsti la femeia sa, zicându-i că nu îngrijeşte să fie lucrurile puse la locul lor.
— Târziu te-ai deşteptat, bărbăţele; acum eşti cu iabaşaua de nas, îi răspunse femeia.
Din volumul Snoave sau poveşti populare