| Editura Global Info / Literatură |
Petre Ispirescu
Bobîrnacul neamţului
Un român şi un neamţ se pun la vorbă. Românul cu înfăţişarea lui sinceră şi cu grai glumeţ; neamţul cu figura serioasă, cu aerul său de a şti tot. Erau cunoscuţi vechi.
Şi, povestea ăluia, vorba, vorbă aduce; din una din alta, se întinseră şi ajunseră la dialogul următor:
— Ştii dumneata, zise neamţul, de ce perii de pe cap albesc mai-nainte decît cei din barbă?
— De, ştiu şi eu? răspunse românul. Daca ştii dumneata, spune-mi şi mie.
— O halbă de bere vei avea, daca vei putea să-mi spui.
— Iaca ce crez eu în privinţa aceasta, daca mă apuci să-ţi spui, zise românul: omul cînd se naşte, are peri pe cap; prin urmare aceştia sunt cu optsprezece pînă la douăzeci de ani mai bătrîni decît cei din barbă; părul pe barbă cam pe la acest timp se arată şi atunci abia ca nişte tulei. Nu este aşa, neamţule?
— Ba aşa, române. Acum spune-mi daca poţi, pentru ce la unii oameni albesc perii din barbă înaintea celor de pe cap?
— Asta spune-o d-ta, zise românul neamţului, şi vei avea o litră de vin vechi de Drăgăşani.
— Nu ştiu ce să-ţi spui, răspunse neamţul.
— Nici eu nu ştiu; dară stai, iată ce crez eu şi pentru aceasta, adaogă românul: perii din barbă se albesc înaintea celor de pe cap numai la acei oameni, cari în toată viaţa lor trăiesc în condiţie de soldaţi. Ei, fiind siliţi a purta capul tot acoperit, încît şi cînd salută nu-şi iau căciula de pe cap, barba lor îndură toate maltratările timpului şi o sumă de neajunsuri. O altă seamă de bărbaţi, cărora le albeşte părul din barbă înaintea celui de pe cap, sunt aceia pe cari îi cîrmuiesc nevestele lor. Punga casei este pe mîinile femeilor. Ele le iau socoteala pînă-ntr-o para de ceea ce cîştigă cu munca lor. Ei n-au altă voinţă decît a muierilor lor; cum le cîntă ele aşa joc ei. Pe aceşti bărbaţi mai adesea îi îmbrobodesc femeile lor. Nu este aşa, neamţule?
— Ba cam aşa, răspunse neamţul, oftînd.
— Stai acum să-ţi dau un bobîrnac, zise românul neamţului, şi beaţi berea; eu însă îmi voi bea vinişorul meu de Drăgăşani, ca să nu mai stric orzul pe gîşte.
Snoave sau poveşti populare, nr. 1, 1873.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
