Editura Global Info / Literatură |
Petre Ispirescu
Cîinele şi şarpele
Odată rău un cîine de colică-apucat
Mergea în jos cu capul şi trupu-ncovoiat,
Cu foalele de coaste lipite de durere
Şi coada-ntre picere.
P-o pajişte-nverzită, sub crîng în pădurice,
Abia mişcînd, molatec, un Şarpe întîlneşte
Şi-ndată se opreşte.
„Ce vînt mi te aduce?” Lui Şarpele îi zice:
„Ia, umblu în neştire de colică coprins”.
„Mănîncă într-adins,
Din felul cel de iarbă şi îţi va trece-ndată.
Apoi de cumva ştii
Şi tu de p-unde vii,
D-a capului durere, ceva leacuri mă-nvaţă;
Căci truda-mi este mare cum vezi de p-a mea faţă.”
Potaia deodată,
Răspunse vicleneşte: „Să te tîrăşti oricum
Cu capul a te pune la cel mai mare drum”.
"Pilde şi ghicitori".