Editura Global Info / Literatură |
Petre Ispirescu
Găina şi porumbiţa
Fiind vecini p-aproape o dalbă Porumbiţă
Ş-o Găinuşe ciuşe,
Rîvnea cum Porumbelul soţia îşi iubeşte,
Şi cum o cuibăreşte,
Sprijinitor fiindu-i, ca un arac la viţă.
„Aşa mi-ar fi Cocoşul, viclean, zise găina,
Mai des de mi-l voi duce prin cuib pe la vecina.”
Şi ambele perechi o strînsă legătură
De prietenii făcură.
De cinci ori sîntul soare blînd vede trandafirul
De cinci ori cruda iarnă usucă însuşi pirul;
D-atîtea se găsiră şi-n cuibu-le vecinii
Zi, noapte, unii l-alţii, margînd în sfaturi bune
Cînd ce si vezi? Găinii
De hai, hui, poftă-i vine; şi ce în gînd îşi pune
Aceea şi îmi face.
Cînd la cumătră Raţă, cînd pe la Bibilica,
Cînd l-alde verişoare, de soiuri galinace
Mereu cocoşu-şi duce, cît este ziulica.
Porumbeii stau ticniţi
De cuib nedespărţiţi.
Iar dup-o scurtă vreme, aceşti soţi credincioşi
Aflară că Găina
Păţi ruşinea mare. Ş-acum îşi rabdă vina
Ducînd ponos în lume de soţi prea viţioşi.
"Pilde şi ghicitori".