Editura Global Info / Literatură

Petre Ispirescu

Gard peste mort

Dar ce ai păţit mă, danciule, de vii aşa tărbăcit? ziseră lăieşii, către unul dintr-ai lor ce se întorcea la şatră.

— Ce aţi zis voi, tărbăcit? Apoi degeaba, că nu ştiţi nimic, răspunse dănciucul. Am făcut o mare izbîndă.

— Spune şi nouă! Spune şi nouă! Mîncaţi-aş iaca ce.

— Ei bine, ascultaţi, daca voiţi a şti.

— Ascultăm, ascultăm, numai să ne aprindem ciubeicile, răspunseră toţi deodată.

Un cerc mare şi neregulat se formă împrejurul danciului, care începu să povestească cele următoare:

— Am fost, mă, la a vie din deal a românului, ca să iau struguri. După ce am intrat în vie, cam pe furiş, am început să mănînc la foi de viţa cu gînd ca să adaog la aceea ce aş fi voit să iau cu mine, şi aceea ce aş fi putut mînca. Cînd, hoţul de păgubaş mă văzu. Şi unde luă:

O furcă de paie
Ca să mă spaie;

iar eu o întorsei la şiretlic, şi unde:

Îmi luai un arac de vie
Ca să se spaie să nu vie.

Aş! Cum de să nu vie românul dracului la munca lui. Mă ajunse, mă, şi cînd dădu o dată mă duru de două ori. Cînd eu, tot el; cînd şi eu, iarăşi el, pînă ce mă aruncă gard peste mort.

A treia zi, unde mă deşteptai şi eu din înfierbinţeală, luai o piatră mare şi o aruncai spre vale la ei. Îndată se tulbură apa şi începu să miroasă a om mort.

Văzînd primejdia, o luai la sănătoasa şi într-un suflet ajunsei aici.

— Bravo, danciule! strigă tot sălaşul. Să ne trăiască danciul!

— Să-l mănînce mă-sa de voinic, zise o bahniţă bătrînă.

Snoave sau poveşti populare, nr. 1, 1873.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA