Editura Global Info / Literatură

Petre Ispirescu

Glas al şaptelea

Părintele C… fusese ţîrcovnic multă vreme în satul N…; prin purtarea sa cea bună, prin sîrguinţa lui întru a învăţa rînduiala bisericii, ajunsese să se facă şi popă.

Preoteasa, femeie muncitoare şi cu frica lui Dumnezeu, era credincioasă bărbatului şi muncea împreună cu dînsul cît era ziulica de mare. Numai astfel putuseră să lege şi ei două-n tei. Vezi că ei fuseseră săraci. Se luaseră din dragoste. Cînd avea cîte oleacă de timp, preotul lua Octoihul şi mai procitea glasurile. Astfel încît el putea să răspunză fiecui, orice l-ar fi întrebat despre ale bisericii. Chiar protopopul, de ar fi venit să-l cerceteze, trebuia să rămîie mulţumit de răspunsurile ce ar fi primit. Maica preoteasa, cînd cînta preotul glasurile din Octoih, îl asculta cu drag. Din toate din toate, glas al şaptelea îi rămăsese ei la inimă. Cînd se punea la lucru şi era singură, murmura glas al şaptelea ca să-i treacă de urît şi lucrul nu-l lăsa. Într-una din zile, abia se întorsese de la munca cîmpului, cînd iată şi părintele protopop intră în sat pentru revizie.

Preotul îl întîmpină cu smerenie, ca pe un mai-mare. Apoi, după ce merse în biserică şi văzu că toate sunt la locul lor, trase în gazdă la preot. A doua zi, protopopul, pînă a nu pleca, luă niţel şi pe preot la cercetare. Preotul răspunse bine cînd îl întrebă despre ale tipicului; deschise Octoihul şi cîntă glas întîi, ba al patrulea, ba al şaselea, cînd veni la glasul al şaptelea, hîrţ în sus, hîrţ în jos, îl uitase. Da din colţ în colţ, şi nu putea o dată cu capul să-şi aducă aminte. Daca văzu şi văzu, se dete pe lîngă protopop cu rugăciune ca să nu-l dea pe mîna Episcopiei. Şi ca să astupe gura protopopului îi dete unica iapă ce avea. Atunci protopopul, văzînd cum merge treaba, îi zise:

— Fii pe pace, părinte, nu mai purta grije. Tacumă, mă cheamă.

Preotului îi veni niţică inimă cînd auzi aşa. Iară protopopul luă iapa şi plecă.

Preoteasa tocmai se afla depănînd tortul de pe fuse; se uita cu jind cum li se duce iapa şi, plină de amărăciune, începu a cînta:

— De ştia pop-al meu glas al şaptelea, nu-i lua protopopul iapa.

Şi fiindcă ei, cum zisei, îi rămăsese la inimă unul din glasurile ce cînta preotul din Octoih, cîntecul ei fu tocmai pe tonul glasului al şaptelea.

Preotul, carele se uita şi el galeş după iapă, plin de ciudă cum de tocmai atunci se întîmplase să uite glas al şaptelea, îndată ce auzi pe preoteasă cîntînd, îi zise:

— Da unde îl găsişi, preoteasă?

— Ia, în coşul cu fusele, părinte, îi răspunse ea.

Atunci preotul repezi o fugă d-alea ţepenele după protopop, strigînd:

— Părinte protopoape! Părinte protopoape! Ia vino încoa! Ia vino încoal şi îi făcea mereu cu mîna.
Protopopul se întoarse.

— Mă rog, părinţele, fă bine şi lasă-mi iapa, fiindcă iată am găsit pe glas al şaptelea, zise preotul.

— Dară unde l-ai găsit? îl întrebă protopopul.

— Iaca mi l-a găsit preoteasa în coşul cu fusele.

Atunci se puse protopopul de-l ascultă. Şi în adevăr că-l ştia cum nu se poate mai bine.

Nu mai avu ce zice protopopul, şi plecă după cum şi venise. Iară preotul îşi scăpă biata iapă.

Snoave sau poveşti populare, nr. 1, 1879.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA