Editura Global Info / Literatură

Petre Ispirescu

Grădina Esperidelor

Iacă şi istoria grădinii Esperidelor: spune la cărţile păgâneşti, dragii moşului, nepoţi şi nepoate, că la nunta lui Joe cu Junona fu mare tămbălău, în ostrovul Creta, din ţara elinească sau grecească, unde se cununară ei. Toţi zeii fură martori la însoţirea lor.

Mai spune iarăşi că Joe lua de nevastă pe Junona fără voia părinţilor ei. Poate că unde erau fraţi, şi încă fraţi gemeni.

Cum cam se vede treaba, nici ea nu-l prea vrea, căci Joe numai prin viclenie o putu îndupleca, şi iată cum:

De multă vreme Joe umblă după Junona, bătându-i capul şi spunându-i că moare de dragoste pentru dânsa. Ea nu-l făcea haz, şi totdeauna îl lăsa cu buzele umflate. De ce Joe se aprindea mai mult de dragoste pentru dânsa, de-aia Junona nu-l băga în seamă şi fugea de el.

Nu mai ştia ce să facă teşmenitul de Joe, ca să moaie inima tiranei de Junona.

Într-o zi el o zări cum se plimba cam razna de curtencele sale, şi cum, ostenindu-se, se puse jos ca să se odihnească. Atunci el trimise asupra locului o vijelie şi o ploaie de turna cu ciutura. Pe când încă ploua, Joe se făcu un cuc şi căzu la picioarele Junonei, ud leoarcă şi tremurând de frig, ca şi când vijelia l-ar fi luat şi l-ar fi aruncat acolo.

Junonei i se făcu milă de biata păsărică; vezi că ea, măre, nu cunoştea viclenia lui Joe. Se îndura, deci, o lua de jos şi o băga în sân.

Atâta îi trebui şi lui Joe, căci făcându-se la loc zeu cum era el, după ce se dezmierdase în sânul cel fără de moarte al zeilei, se bucura şi de îmbrăţişările ei. Ea, văzându-se amăgită, n-avu încotro, îi făgădui că îl va lua de bărbat, şi prin urmare nunta se făcu după legea zeilor celor mari, faţă fiind toată leaota lor zeiască.

Între alte lucruri bune ce Junona aduse de zestre bărbatului său, fură şi nişte pomi ce făceau mere de aur, şi pe care şi ea le dobândise în dar de la mumă-sa. Joe, ca să-i fie pomii la bună păstrare şi să nu se atingă nici pui de pasăre de dânşii, îi răsădi într-o grădină ce era tocmai la marginea lumii, despre apus, sub muntele Atlante, de unde iese noaptea.

Grădina era a unor fete ce se numeau Esperide, după numele tatălui lor, Esperu. Ele erau mai multe la număr tot una şi una de frumoase, harnice şi deştepte. Aceste fete aşa de bine îngrijeau de grădina lor, încât să fi dat mult cu multul nu găseai prin ea nici firicel de pălămidă ori de pir, sau altă buruiană urâcioasă.

Ţi-era dragă lumea să priveşti la o grădină aşa de cu amăruntul căutată. Se dusese vestea în lume despre dânsa, şi toţi cu totul ziceau că nu este alta ca grădina Esperidelor de frumoasă. Tocmai de aceea şi Joe alese această grădină în care îşi răsădi el pomii lui, ce făceau mere de aur şi îi dete sub îngrijirea acestor fete.

Şi ca să fie şi mai bine păziţi de vreo răpire, dete fetelor pentru grădină un paznic neadormit. Acest paznic era un balaur cu o sută de capete de care nu se atingea somnul. Şi ce e dreptul că bine le păzi, până ce Ercule îi veni şi lui de hac.

Mai târziu, pentru slujbele lor cele credincioase, Joe aşeză pe aceste fete în cer, printre stele, drept răsplătire şi le dete numele de pleiade, adică, cum le zicem noi pe limba şi în legea noastră cea românească: Cloşca cu pui. Şi fiindcă ele toate launloc alcătuiesc o adunare de stele frumos aşezate pe cer, învăţaţii de azi dau numirea de pleiadă la o mână de oameni aleşi care se deosebesc prin faptele sau prin scrierile lor cele frumoase, zicând: pleiada poeţilor, pleiada erudiţilor; sau cum le-am zice noi pe limba noastră: înfrăţirea launloc a celor mai aleşi făcători de versuri sau de învăţaţi.

Din volumul "Din povestirile unchiaşului sfătos", 1879.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA