Editura Global Info / Literatură

Petre Ispirescu

Inimoşia ţiganului Lăcătuş

Un ţigan lăcătuş plecase, cu uneltele sale, după agoniseală din sat în sat. După ce umblă cît umblă, cînd fu să se întoarcă la sălaşul lui, îl apucă noaptea de mărginea unei păduri.

Ce să facă el? Unde să mîie peste noapte? Şi fiindcă pădurea nu era aşa întinsă şi sălaşul lui nu prea departe, îşi luă inima în dinţi şi se hotărî să străbată pădurea.

Mergînd el, ce-i plesni baraonului prin cap, că începu să vorbească cu uneltele lui, ca de s-ar întîmplă să se întîlnească cu cineva, să crează că sunt mai mulţi inşi.

Şi aşa începu a zice:

„Tu baros
Să mergi pe jos,
Tu cleşte
Mergi bărbăteşte.
Iar voi foaie, să staţi acolo unde sunteţi“.

Inimîndu-se astfel ţiganul, se făcea că merge fără grije; dară inima într-însul se făcuse cît un purice.

Şi merse, şi merse, pînă ce, împiedecîndu-se de o buturugă, dete în nas, iară foalele pe cari le ducea la spinare îi căzu pe cap. Ţiganul rămase locului, ca şi mort de frică şi zise în sineşi: „Haiti! M-a ursat ursoaica“.

Şi nu mai crîcni nici pis. Stînd el acolo ghemuit şi crezînd că l-a şi înghiţit vrun urs, începu peste noapte a tremura de frig. Atunci îşi deschise şi el ochii şi, căutînd încoace şi încolo, zăreşte o stea prin urloiul pe unde suflă foalele şi începu a se minuna în sine, zicînd: „Doamne! Doamne! Mare ţi-e minunea! Şi prin bărdăhanul ursoaicei se văd stele! Ce n-aş da eu acuma să scap de aici! dară se vede că aşa mi-a fost mie orînda.“

Şi tremură ţiganul acolo, făcut găletuşe, cu foalele în cap pînă la ziuă.

Cînd începură a trece călătorii, unul dintre ei, văzînd pe ţigan motroşit acolo în mijlocul drumului, se duse la dînsul şi, mişcîndu-l cu piciorul, îi zise:

— Scoal’ d-acolo, măi ţigane.

— Fugi, românico, să nu te ursească şi pe tine ursoaica, cum m-a ursat şi pe mine.

— Ce spui tu, ţigane, de ursoaică? Ia-ţi foalele din cap şi scoal‘, că dă căruţa peste tine.

Auzind ţiganul de foaie, întinse şi el mîna cu sfială şi simţind că foalele lui îi era peste cap, odată sări în sus, zicînd românului:

— Bogdaprosti, românico, mînca-te-aş, că m-ai scăpat de la moarte.

Snoave sau poveşti populare, nr. 1, 1879.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA