Editura Global Info / Literatură |
Petre Ispirescu
Liliacul şi celelalte jigănii
La apus de soare,
Sfat de zburătoare,
Pentru-al obştii bine mi s-a fost ţinut.
Liliacu-n zbor,
Vine la sobor.
Unei coţofene, logofăt limbut,
Astfel i-a şoptit,
Mereu el oftînd
Ş-aripi întinzînd:
„Nu-i de socotit,
Fiarele-n turbare, se gătesc vîrtos,
Ca să ne stîrpească spre al lor folos,
Un şoarec mi-a spus-o, d-un picior cam strîmb,
Sobor cînd ţinură la un loc pe dîmb.”
Iară coţofana raportă îndată
Primejdia-aceasta l-adunarea toată.
Păsărimea-n spaimă, frică de jivină,
Sare şi gătire, fără de pricină,
Facu-şi, prin urmare,
De un război mare.
Vita chip de drac,
Cu aripa într-un crac
Merse-apoi la fiare cu chip umilit
În patru picioare l-a lor adunare
Şi-n taină Maimuţei zise: „S-a sfîrşit,
Ştiu că păsărimea, cu mic şi cu mare,
Hotărîri luat-a să ne prigonească,
Pe noi patrupezii şi să ne domnească”
Taina pe Maimuţă
Mai mult o asmuţă.
La jigănii face cunoscut îndată,
C-are să le vie silă-nverşunată.
Ele s-oţărăsc
Şi îmi hotărăsc
Pace să nu fie pîn’ n-or birui.
Lupta se făcu. Şi cît dăinui
Nimeni n-a văzut
Liliac căzut.
"Pilde şi ghicitori".