Editura Global Info / Literatură

Petre Ispirescu

Minunea resteului

Soarele dăduse în asfinţit, când un călător ajunsese într-un sat sărăcăcios; şi ca să-şi urmeze călătoria era peste putinţă, de teamă a nu înnopta pe câmp sau în vreo pădure; se hotărî dar a mânea noaptea aci şi pentru aceasta trase la casa unui ţăran.

— Bun găsit, vericule.

— Bun venit, jupâne.

După ce săteanul îi primi să mâie la dânsul, omul începu să se îngrijească oarecum de cină. Merindele le sfârşise după drum; prin urmare, trebui să ceară a cumpăra de la gazdă. Dar care fu mirarea lui când i se spuse că nu va putea găsi nici de unele, fiindcă erau prea săraci. S-ar fi lipsit el de cină; dar burta îi aducea aminte că de pe la nămiezi nu primise nici o hrană.

Se văzu dar nevoit a alerga la mijloace piezişe şi începu:

— Ziseşi, neiculiţă, că n-aveţi nici de unele?

— Aşa, jupâne.

— Bine. Adu resteul încoa, că-mi fac eu de mâncare, acum.

Ţăranul, curios, voind să vadă ce mâncare are să fie aceea din resteu, se grăbi a i-l aduce.

Până atunci, călătorul adunase nişte rascote, surcele şi aşchii de lemne ce putu afla prin bătătură şi aţâţase un focşor bunicel, punând şi crăcanele. Ţăranul sta şi se uita, şi din ce în ce nerăbdarea lui creştea.

Ceru dar călătorul o căldare cu apă şi sare şi o atârnă de crăcane. Mai ceru şi o tigăiţă şi o aşeză şi pe dânsa pe foc. Apoi întorcându-se către ţăran şi ţărancă, care căscase gura la dânsul, zise:

— la vedeţi, mă rog, vrun pumn de mălai, aşa ceva, n-aveti? Că am să vă fac să vă cruciţi.

Ţăranca alergă, scutură desagii şi aduse mălai; după ce-l puse în căldare, călătorul mai adaugă:

— la mai vedeţi, aşa mă rog, niţel unt, cam aşa, ştii, întorcând din mână, fie oricum va fi.

Ţăranul, din ce în ce mai curios, făcu semn femeii să caute şi, după ce hodorogi prin toate ulcelele, aduse şi unt. Pus şi acesta în tigăiţă, călătorul zise iarăşi:

— la cătaţi acum doar de-ţi da peste vreo două-trei cuibare de ouă, c-am să fac ceva să se ducă pomina.

Femeia sări şi, scotocind prin cotete şi prin cuiburi, aduse patru ouă. Cum le văzu, călătorul zise:

— Aşezati-vă acum, să vedeti minunea.

Ei zgâiră ochii mari, iară el mestecă mămăliga, făcu jumări şi începu să mănânce.

— Da' bine, jupâne, aşa ştiam să facem şi noi, zise ţăranul, care înţelese că fu amăgit; unde e minunea resteuli?

— Uite-o, răspunse calătorul, scotând un sfanţ şi puindu-i-l în mână.

Din volumul Snoave sau poveşti populare

TE-AR MAI PUTEA INTERESA