Editura Global Info / Literatură

Petre Ispirescu

Sania, calul şi trăsura

Sub un şopron odată
O Sanie şinată
Ca fulgul de uşoară,
Şi o Butcă d-ale
Slabă-n balamale
Se disputau să moară.
„N-o veni a iarnă, cu lipsă de soare,
Zise sănioara, cu ger şi ninsoare,
Şi-o să vezi atuncea primblări ce-o să trag?
Ca vîntul,
Răsturnînd pămîntul,
La şosea să merg
Şi-ntr-o clipă iară înapoi s-alerg;
Muşterii o sumă voi ca să-mi atrag.”
„Ia, taci, talpejano, căruţ fără roate,
Caleaşca răspunse, asta nu se poate;
Eu să-mi plimb stăpinii, ca-n leagăn să-i port
Stînd alene
Între perne
Sub coşu-mi cu lustru ca şi sub un cort,
Apăraţi de-arşiţă, neatinşi de vînturi,
Duruind pe strade, alergînd pe cîmpuri…”
Dintr-un grajd d-alături, un cal, biet, ce dînsul
Vegeta pe coaste, îl podidi plînsul
Auzind, şi zise: „Uşor faceţi planuri
D-a voastră mişcare,
Căci nevoia mare d-alergat sub hamuri
Cad p-a mea spinare”.

"Pilde şi ghicitori".

TE-AR MAI PUTEA INTERESA