Editura Global Info / Literatură

Petre Ispirescu

Săracilor mîni multe!

Isprăvnicelul unei moşii căpătase de la stăpînă-său, pentru slujbele sale cele credincioase, un petic de loc ca să-l lucreze pe seama sa. El, din firea lui fiind zgîrcit, nu-i venea a scoate să plătească oamenilor pe care voia a-i pune să-i muncească. Ce să facă, se gîndea el, ca şi locşorul lui să fie muncit şi bani să nu dea şi nici el să nu se ostenească cu munca?

Se duse pe la săteni şi le dete de ştire că-n ziua de sărbătoare cea mai apropiată să ştie că au să se adune să-i facă o clacă, muncindu-i cu mic cu mare locşorul lui, ceea ce se şi făcu.

Se ştie că la clacă bani nu se dă, ci numai de mîncare şi de băutură.

Creştea inima într-însul cînd se uita isprăvnicelul cum mergea de repede lucrul.

Pluguri, rariţe, brăzda pămîntul, parcă n-ar fi fost zdravăn. Îi rîdea mustaţa, cînd vedea sumedenia de lume, ca albinele, cum mergea în sus şi în jos, şi se întorcea care de care să facă treabă mai bună şi mai iute. Cînd băgă de seamă, cam pe la nămiazi, că locuşorul lui este arat şi aproape de a fi şi semănat, sări în sus de bucurie şi strigă:

— Săracilor mîni multe!

Sătenii văzînd că se apropie de a sfîrşi munca, nu lăsară de nămiezi, ci se puseră cu inimă şi dară un prefai bun lucrului ce mai rămăsese. Astfel ei sfîrşiră înainte de cum făcuseră socoteala. Ce nu se face cînd lucrează omul cu voie bună, cu cîntece, şi cu glume!

Acum trebuia să le puie masa.

Ispravnicul tăiase un noaten şi îl pusese la foc. Ce să fie un noaten la atîta leaotă de lume? Nu le ajungea nici pe o măsea să puie.

Daca văzu isprăvnicelul puse de tăie un grăsun (porc de un an). Într-o clipă îi smulseră coama, îl pîrliră, îl fripseră şi-l mîncară. Le mai aduse niţică pastramă, brînză, ouă, ce se mai găsi prin bordeiul lui.

Pe cînd mîncau oamenii şi rîdeau şi povesteau fel de fel de glume şi ghicitori, isprăvnicelul se uita cu jind cum i se duce atîtea lucruri de mîncare pe gîturile muncitorilor. El credea că claca este păpuşe, dară văzu acum că nu încape pe uşă. Cînd auzi că oamenii mai cer de mîncare, el o rupse d-a fuga şi strigă:

— Dracu să vă ia de guri multe!

Snoave sau poveşti populare, nr. 1, 1879.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA