Editura Global Info / Literatură

Petre Ispirescu

Scrie, logofete, scrie!

Era un boier poznaş, căruia nu prea putea să-i intre în voie oricine. Odată, având trebuinţă boierul de un logofăt, dete sfoară printre logofeţi despre una ca aceasta.

De îndată droaia de logofeţi începu a merge la boierul, şi, cu metanie plecată, cerea să fie primit în slujbă. Boierul, care ştia că numai să arunce cu căciula şi va veni o spuză de logofeţi ca părul din cap se ţinea cam greu. Şi cum era şi de poznaş, pe fiecare din logofeţi cum venea, aşa îl trimitea să se plimbe.

Un potcaş de logofăt, însă, îi veni de hac. Cum se înfăţişă la boierul, nu ştiu ce făcu, nu ştiu ce drese, că boierului îi cam plăcu boiul, înfăţişarea şi vorbele lui, căci, ce e drept, erau hazlii şi ţanţoşe. După ce îi arătă hârtie şi condei, îi zise şi lui, cum zisese şi la toţi ceilalţi logofeţi, care mai venise:

— Scrie, logofete!

— Scriu, boierule, răspunse el.

Şi după ce scrise aceste vorbe, stătu. Boierul, văzând că aşteaptă şi nu mai scrie, îi zise iarăşi:

— Scrie, logofete, scrie!

— Scriu, boierule, scriu.

Astfel merse treaba până de vreo cincisprezece, douăzeci de ori.

În cele din urmă, luă boierul să vadă ce scrisese.

— Tu eşti de mine, por'-de-câine, îi zise boierul şi de astăzi chiar să ştii că eşti în slujba mea.

— Mă cam bătea pe mine gândul despre una ca asta, boierule, răspunse el zâmbind.

Apoi, luându-şi inima în dinţi, întrebă şi el pe boier, zicând:

— Te rog, boierule, ia spune-mi de ce nu ţi-a plăcut scrisul de la nici unul din câţi logofeţi s-a înfăţişat la D-ta?

— Să vezi, tu, mă, scrisul la mai mulţi mi-a plăcut, dar ceea ce scrisese nu mi-a plăcut. Unii îmi scria Tatăl nostru, sau Crezul, parcă eu aş fi fost popă. Alţii îmi scriau la jelbi cu genunchi plecate şi cu lacrimi fierbinţi, de cât p-aci era să mă opărească. lară alţii mâzgăleau hârtia cu nişte zapise şi cu nişte fleacuri, de parcă le vândusem vreodată brânză, şi d-aia le-am dat tuturor răvaş de drum. Tu însă n-ai scris aşa frumos cum unii din logofeţi scrisese; dar n-ai ieşit din cuvântul meu. Şi să ştii, tot aşa să umbli cât vei fi la mine, c-apoi te aşteaptă falanga.

Din volumul Snoave sau poveşti populare

TE-AR MAI PUTEA INTERESA