Editura Global Info / Literatură

Petre Ispirescu

Ţiganul iertat de Dumnezeu de la robie

Părinte, zicea un ţigan rob, în vîrstă ca de 70 de ani, văz că nu o să mai am zile multe de trăit. Roagă şi sînţia-ta pe boierul să mă ierte şi să-mi dea drumul. Mă voi bucura şi eu în bătrîneţele mele de două, trei zile albe, că mult am mai robit şi multe zile negre are robia. Voi muri liniştit, ştiind că cu munca mea de o viaţă de om m-am răscumpărat.

— Astăzi, nu mai departe, Răducule, îţi voi împlini dorinţa.

Boierul, după ce ascultă rugăciunea preotului, se făgădui că-i va da drumul.

Dară pînă să-l facă a da făgăduiala, trecuse pe bietul preot mii de sudori. Îi torosi la ureche verzi şi uscate, pînă să-l încredinţeze că de la Răducu puţin folos va mai avea, căci era bătrîn, bolnăvicios şi ajuns la marginea mormîntului.

Totuşi dracul nu-l lăsă de inimă să dea drumul bietului rob pînă mai era timp.

Mai trecu ce mai trecu şi boierul, chemînd într-o zi pe preot la masă, îi zise:

— Părinte, azi voi să fac un chef. Te rog să-i spui lui Radu că l-am iertat si că mîine am să bag hîrtiile în tribunal.

— L-a iertat Dumnezeu mai-nainte, boierule. Ieri l-am înmormîntat.

Snoave sau poveşti populare, nr. 1, 1879.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA