| Sănătate / Afecţiuni |
Afectiuni
Pietrele la rinichi
Pietrele la rinichi reprezinta una dintre cele mai dureroase tulburari urologice, care a chinuit oamenii secole la rand. Oamenii de stiinta au gasit evidenta pietrelor la rinichi la o mumie egipteana cu o vechime de 7000 de ani.
Pietrele la rinichi constituie una dintre cele mai obisnuite tulburari ale tractului urinar. Majoritatea pietrelor la rinichi se elimina din corp fara vreo interventie medicala. Pietrele care determina simptome sau alte complicatii de durata pot fi tratate prin tehnici variate, cele mai multe neimplicand operatii majore. De asemenea, avansarea cercetarii a condus la o mai buna intelegere a multor factori care promoveaza formarea pietrelor, oferind asadar mai bune tratamente pentru prevenirea pietrelor.
Cateva informatii despre tractul urinar
Tractul urinar, sau sistemul urinar, este constituit din rinichi, uretere, vezica urinara si uretra.
Rinichii sunt doua organe, de forma boabelor de fasole, localizate sub cutia toracica, catre mijlocul spatelui, de o parte si de alta a coloanei vertebrale. Rinichii indeparteaza acumularile de apa si reziduurile din sange, producand urina. Ei pastreaza de asemenea un echilibru stabil pentru sare si celelalte substante chimice din sange. Rinichii produc hormoni care ajuta la construirea oaselor si la formarea celulelor rosii ale sangelui.
Tuburile inguste numite uretere poarta urina de la rinichi catre vezica urinara, organ cavitar de forma ovala din abdomenul inferior. Ca la un balon, peretii elastici se intind si se extind pentru a stoca urina. Ei se aplatizeaza atunci cand urina se goleste prin uretra in afara corpului.
Ce este o piatra la rinichi?
O piatra la rinichi (calcul renal) este o masa solida dezvoltata din cristale care se separa din urina in interiorul tractului urinar. In mod normal, urina contine substante chimice care previn si inhiba formarea cristalelor. Acesti inhibitori par a nu functiona pentru toata lumea, asa incat la unele persoane se formeaza pietrele. Daca cristalele raman suficient de micute, ele traverseaza tractul urinar si sunt eliminate din corp prin urina fara a fi observate.
Pietrele la rinichi pot contine variate combinatii de substante chimice. Cel mai comun tip de piatra contine calciu in combinatii de oxalati sau de fosfati. Aceste substante chimice reprezinta o parte a dietei normale a unei persoane si participa la formarea partilor importante din corp, precum oasele si muschii.
Un tip mai putin obisnuit de piatra este cauzata de infectiile din tractul urinar. Acest tip de piatra poarta denumirea de struvit sau piatra de infectie. Un alt tip de piatra, piatra din acid uric, este mai putin frecvent, iar piatra din cistina este rara.
Urolitiaza este termenul medical folosit pentru a descrie pietrele care apar in tractul urinar. Alti termeni folositi frecvent sunt boli de pietre ale tractului urinar si nefrolitiaza.
Doctorii folosesc de asemenea termeni care descriu localizarea pietrelor in tractul urinar. De exemplu, o piatra uretrala – sau uretrolitiaza – este o piatra la rinichi care se gaseste in ureter. Pentru simplitate, in acest articol vom folosi termenul general de piatra la rinichi.
Pietrele la fiere si pietrele la rinichi nu sunt corelate. Ele se formeaza in zone diferite ale corpului. O persoana cu pietre la fiere nu este neaparat predispusa sa dezvolte pietre la rinichi.
Cine face pietre la rinichi?
Din motive necunoscute, numarul persoanelor cu pietre la rinichi a crescut in ultimii 30 de ani.
Pietrele se dezvolta mai frecvent la barbati. Prevalenta pietrelor la rinichi creste dramatic la barbatii care depasesc 40 de ani si continua sa creasca atunci cand ajung la 70 de ani.
La femei, prevalenta pietrelor la rinichi are o dominanta la varsta de peste 50 de ani. O data ce persoana dezvolta mai mult de o piatra si alte pietre vor continua sa se dezvolte.
Care sunt cauzele pietrelor la rinichi?
Doctorii nu cunosc intotdeauna cauza formarii pietrelor. In timp ce anumite alimente pot promova formarea de pietre la persoanele predispuse, oamenii de stiinta nu considera consumul anumitor alimente ca fiind cauza de formare a pietrelor la persoanele fara astfel de predispozitie.
O persoana cu un istoric familial de pietre la rinichi poate fi mai predispusa sa dezvolte pietre. Infectiile tractului urinar, tulburarile renale precum boala renala chistica si anumite tulburari de metabolism, precum hiperparatiroidismul, sunt de asemenea corelate cu formarea pietrelor.
In plus, mai mult de 70 la suta dintre persoanele cu o boala ereditara rara denumita acidoza renala tubulara dezvolta pietre la rinichi.
Cistinuria si hiperoxaluria sunt doua tulburari metabolice rare, ereditare, care cauzeaza deseori formarea pietrelor la rinichi.
In cistinurie, o cantitate prea mare de aminoacid cistina, care nu se dizolva in urina, este excretata, conducand la formarea pietrelor formate din cistina.
La pacientii cu hiperoxalurie, corpul produce prea mult oxalat, o sare. Atunci cand urina contine mult oxalat care poate fi dizolvat, se depun cristale si se formeaza pietre.
Hipercalciuria este ereditara si ea poate fi cauza pietrelor la mai mult de jumatate dintre pacienti. Calciul este absorbit din alimentatie in exces si se depune in urina. Acest nivel ridicat al calciului din urina determina formarea de cristale din oxalat de calciu sau fosfat de calciu in rinichi sau altundeva in tractul urinar.
Alte cauze de pietre la rinichi sunt hiperuricosuria, care este o tulburare a metabolismului acidului uric, guta, aportul excesiv de vitamina D, infectiile tractului urinar si blocajele tractului urinar. Anumite diuretice si antiacizii pe baza de calciu pot creste riscul formarii pietrelor la rinichi prin cresterea cantitatii de calciu din urina.
Pietrele din oxalat de calciu se pot forma si la persoanele cu inflamari cronice intestinale sau care au avut o operatie de bypass intestinal, sau chirurgie de ostomie.
Dupa cum am mentionat anterior, pietrele din struvit se pot forma la persoanele care au avut o infectie a tractului urinar. Persoanele care iau inhibitorul de proteaza indinavir, un medicament folosit pentru tratarea infectiei HIV, se pot afla de asemenea la un risc ridicat de a dezvolta pietre la rinichi.
Alimente si bauturi care contin oxalati
Persoanele predispuse la formarea pietrelor din oxalat de calciu pot fi sfatuite de doctor sa limiteze sau sa evite anumite alimente in cazul in care urina lor contine un exces de oxalati.
Alimente cu continut ridicat de oxalat – afisate descrescator:
• rubarba
• spanac
• sfecla
• sfecla mangold
• germeni de grau
• biscuiti din soia
• alune
• okra
• ciocolata
• ceai negru indian
• cartofi dulci
Alimentele cu un continut mediu de oxalati pot fi consumate in cantitati limitate.
Alimentele cu continut mediu de oxalati – afisate descrescator:
• crupe
• struguri
• telina
• piper verde
• zmeura
• rulada de fructe
• capsuni
• marmelada
• ficat
Care sunt simptomele pietrelor la rinichi?
Pietrele la rinichi deseori nu determina niciun simptom. De obicei, primul simptom al unei pietre la rinichi este durerea extrema, care debuteaza brusc atunci cand o piatra se deplaseaza prin tractul urinar si blocheaza curgerea urinei. Tipic, o persoana simte o durere ascutita, ca o crampa, in spate si in zona laterala a rinichiului sau in abdomenul inferior. Uneori pot apare greata si voma. Mai tarziu, durerea se poate intinde spre canalul inghinal.
Daca piatra este prea mare pentru a trece cu usurinta, durerea continua pe masura ce muschii din peretele ureterului ingust incearca sa comprime piatra in vezica urinara. Pe masura ce piatra se deplaseaza si corpul incearca sa o elimine, in urina poate apare sange, ceea ce face urina roz.
Pe masura ce piatra se deplaseaza in jos prin ureter, mai aproape de vezica urinara, persoana poate simti mai des nevoia de urinare sau poate simti o senzatie de arsura in timpul urinarii.
Daca oricare dintre aceste simptome sunt insotite de febra si frisoane, poate fi cazul unei infectii. In acest caz, persoana trebuie sa contacteze imediat doctorul.
Cum sunt diagnosticate pietrele la rinichi?
Uneori pietrele "silentioase" – care nu determina niciun simptom – sunt descoperite la radiografiile luate in timpul unui control general. Daca pietrele sunt mici, ele vor trece deseori prin corp fara a fi sesizate.
Deseori, pietrele la rinichi sunt descoperite la radiografii sau ultrasunete facute celui care se plange de sange in urina sau dureri bruste. Aceste imagini de diagnosticare ofera doctorului informatii valoroase despre marimea si localizarea pietrei. Testele de sange si urina ajuta la detectarea oricarei substante anormale care poate sa promoveze formarea pietrelor.
Doctorul poate decide sa scaneze sistemul urinar utilizand un test special numit tomografie computerizata sau o pielograma intravenoasa. Rezultatele tuturor acestor teste ajuta la stabilirea tratamentului corespunzator.
Prevenirea pietrelor la rinichi
O persoana care a avut mai mult de o piatra la rinichi probabil ca va mai dezvolta si altele; asadar, daca este posibila, preventia este importanta. Pentru a ajuta la determinarea cauzelor lor, doctorul va comanda teste de laborator, incluzand teste de urina si sange. Doctorul se va informa de asemenea despre istoricul medical al pacientului, ocupatia si obiceiurile alimentare ale acestuia.
La indepartarea unei pietre sau la eliminarea si pastrarea pietrei, o analiza de laborator facuta asupra pietrei poate ajuta doctorul in planificarea tratamentului.
Doctorul poate cere pacientului sa colecteze urina intr-un interval de 24 de ore dupa ce piatra a fost eliminata sau indepartata. Pentru colectarea urinei timp de 24 de ore, pacientului i se da un container mai mare, care necesita refrigerare intre urinari.
Colectarea se foloseste in scopul masurarii volumului urinar si a nivelurilor de aciditate, calciu, sodiu, acid uric, oxalat, citrat si creatinina – un produs al metabolismului muscular. Doctorul va folosi aceste informatii pentru determinarea cauzei pietrelor.
O a doua colectare de urina timp de 24 de ore poate fi necesara pentru a determina daca tratamentul prescris are efect.
Cum sunt tratate pietrele la rinichi?
Din fericire, chirurgia nu este de obicei necesara. Cele mai multe pietre renale pot traversa sistemul urinar atunci cand consumul suficient de apa – 2 pana la 3 litri pe zi – ajuta la deplasarea de la sine a pietrelor. Deseori, pacientul poate sta acasa in timpul acestui proces, consumand destule lichide si luand, daca este necesar, medicamente contra durerii. Doctorii cer de obicei pacientilor sa pastreze pietrele eliminate in scopul testarii lor.
Schimbari ale stilului de viata
O schimbare simpla, dar foarte importanta, a stilului de viata este consumul multor lichide, dintre care apa este cea mai buna. Cei care au tendinta de a forma pietre trebuie sa incerce sa bea in decursul zilei suficiente lichide incat sa produca cel putin 2 litri de urina la fiecare perioada de 24 de ore.
In trecut, oamenii care formau pietre din calciu erau sfatuiti sa evite produsele lactate si alte alimente cu un continut ridicat de calciu. Studii recente au aratat insa ca alimentele bogate in calciu, inclusiv produsele lactate, pot ajuta la prevenirea pietrelor din calciu. Aportul de calciu sub forma de pastile poate, totusi, sa creasca riscul dezvoltarii pietrelor.
Pacientii pot fi sfatuiti sa evite alimentele imbogatite cu vitamina D si anumite tipuri de antiacizi care au o baza din calciu. Cei care au o urina cu aciditate ridicata vor trebui sa consume mai putina carne, rosie sau alba. Acestea cresc cantitatea de acid din urina.
Pentru a preveni pietrele din cistina, o persoana trebuie sa bea zilnic suficienta apa pentru a dilua concentratia de cistina care scapa in urina, ceea ce poate fi dificil. Mai mult de 3 litri de apa pot fi necesare la fiecare 24 de ore, si o treime din acest volum trebuie bauta in timpul noptii.
Terapie medicala
Un doctor poate prescrie anumite medicamente pentru a ajuta la prevenirea pietrelor din calciu si acid uric. Aceste medicamente controleaza cantitatea de acizi sau baze din urina, factori cheie in formarea cristalelor.
Doctorii incearca de obicei sa trateze hipercalciuria, ceea ce previne formarea pietrelor din calciu, prin prescrierea anumitor diuretice. Aceste medicamente scad cantitatea de calciu eliminata de rinichi in urina, prin favorizarea retentiei de calciu in oase. Ele lucreaza bine atunci cand aportul de sodiu este scazut.
Pentru pietrele din struvit care au fost total indepartate, prima masura de preventie este pastrarea urinei libera de bacteria care a cauzat infectia. Urina pacientului va fi testata in mod regulat pentru verificarea faptului ca bacteriile nu sunt prezente.
Persoanele cu hiperparatiroidism dezvolta uneori pietre din calciu. Tratamentul in aceste cazuri este de obicei chirurgia pentru indepartarea glandelor paratiroide, care sunt localizate in gat. In majoritatea cazurilor, doar una dintre glande este marita. Indepartarea glandelor vindeca problema pacientului cu hiperparatiroidism si pietre la rinichi.
Tratament chirurgical
Operatia poate fi necesara pentru indepartarea unei pietre la rinichi daca
• nu trece mai departe dupa o perioada de timp rezonabila si cauzeaza dureri constante
• este prea mare pentru a trece singura mai departe sau este prinsa intr-un loc dificil
• blocheaza circulatia urinei
• determina infectii recurente ale tractului urinar
• distruge tesutul renal sau cauzeaza constant sangerari
• a crescut prea mare, dupa cum se vede in radiografii
Pana acum 20 de ani, pentru indepartarea unei pietre era necesara operatia deschisa. Operatia necesita un timp de recuperare de 4 pana la 6 saptamani. Astazi, tratamentul pentru aceste pietre este mult imbunatatit, si multe optiuni nu necesita o operatie deschisa majora, putand fi efectuate fara spitalizare.
Litotripsia extracorporeala cu unde de soc
Litotripsia extracorporala cu unde de soc (ESWL - Extracorporeal shock wave lithotripsy) este cea mai frecventa procedura folosita pentru tratamentul pietrelor la rinichi.
In ESWL, undele de soc care sunt create in afara corpului traverseaza pielea si tesuturile corpului pana cand ele ating pietrele mai dense. Pietrele se sparg in particule mai mici si astfel trec mai usor prin tractul urinar in urina.
Exista cateva tipuri de dispozitive ESWL. Cele mai multe dispozitive folosite de chirurg ca sa tinteasca pietrele in timpul tratamentului se bazeaza fie pe razele X, fie pe ultrasunete. In cele mai multe tipuri de ESWL, este necesara anestezia.
In multe cazuri, ESWL poate fi facuta fara a necesita spitalizarea. Timpul de recuperare este relativ scurt, si majoritatea persoanelor isi pot relua activitatile normale cateva zile mai tarziu.
In ESWL pot apare complicatii. Unii pacienti au sange in urina timp de cateva zile dupa tratament. De la undele de soc, pot apare vanatai si disconfort minor la spate sau la abdomen. Pentru a reduce riscul complicatiilor, doctorii sfatuiesc de obicei pacientii sa evite, cateva saptamani inainte de tratament, luarea de aspirine si alte medicamente care afecteaza coagularea sangelui.
Uneori, particulele de piatra sfaramata determina blocaje minore pe masura ce trec prin tractul urinar, cauzand disconfort. In unele cazuri, doctorul va insera un mic tub denumit stent prin vezica urinara pentru a usura trecerea fragmentelor. Uneori piatra nu este complet sfaramata intr-o singura sedinta de tratament, putand fi necesare si alte sedinte.
Ca la orice procedura de interventie chirurgicala, inainte de luarea unei decizii de tratament, ar trebui discutate cu doctorul potentialele riscuri si complicatii.
Nefrolitotomia percutanata
Uneori, pentru indepartarea unei pietre este recomandata procedura numita nefrolitotomie percutanata. Acest tratament este utilizat deseori atunci cand piatra este destul de mare sau intr-o pozitie care nu permite utilizarea ESWL.
In aceasta procedura, chirurgul face o mica incizie in spate si creeaza un tunel direct catre rinichi. Utilizand un instrument numit nefroscop, chirurgul localizeaza si indeparteaza piatra. Pentru spargerea in bucati mici a pietrelor mai mari, pot fi necesare anumite tipuri de sonde cu energie – ultrasunete sau electrohidraulice. Deseori, pacientii raman spitalizati cateva zile, si, pe durata procesului de vindecare, pot avea in rinichi un mic tub numit tub nefrostomic.
Un avantaj al nefrolitotomiei percutanate este acela ca unele fragmente din piatra pot fi indepartate direct de catre chirurg, in loc de a se baza pe trecerea lor pe cale naturala de la rinichi mai departe.
Indepartarea ureteroscopica a pietrei
Desi unele pietre din uretere pot fi tratate cu ESWL, ureteroscopia poate fi necesara pentru indepartarea pietrelor mici si mijlocii din ureter. In aceasta procedura nu se face nicio incizie. In schimb, chirurgul trece un mic instrument fibrooptic prin uretra si vezica biliara catre ureter. Chirurgul localizeaza apoi piatra si fie o indeparteaza cu un dispozitiv de prindere fie o sparge cu un instrument special care produce o forma de unde de soc.
Un mic tub sau stent poate sa ramana in ureter timp de cateva zile pentru a ajuta circuitul urinar. Inainte ca fibrele optice sa faca posibila ureteroscopia, doctorii foloseau o metoda de extractie similara "cosului orb". Aceasta tehnica este acum rar folosita din cauza riscului ridicat de deteriorare a ureterelor.
De retinut
• O persoana cu un istoric familial de pietre la rinichi sau care a mai avut pietre la rinichi poate fi mai predispusa sa dezvolte pietre.
• Un bun prim pas de prevenire a formarii oricarui tip de piatra este consumul multor lichide, dintre care apa este cea mai buna.
• Oricine prezinta risc de dezvoltare a pietrelor poate avea nevoie de anumite teste de sange si urina pentru determinarea factorilor care pot fi cel mai bine modificati pentru reducerea acelui risc.
• Unele persoane pot avea nevoie de medicamente pentru prevenirea formarii pietrelor.
• Persoanele cu infectii ale tractului urinar si cu pietre vor avea deseori nevoie ca piatra sa fie indepartata in cazul in care doctorul considera piatra ca fiind cauza infectiei. Pacientii trebuie in continuare monitorizati pentru verificarea curatirii infectiei.
Sursa: NIDDKD, SUA
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
